"Am scris această Carte în zilele cînd sufletul meu se scaldă în grîu şi în cîntec. Ea nu e altceva, în fiecare rînd al său, decît încercarea mea de a înflori pentru prieteni. Cărţile sînt starea vremilor unui neam, flacăra lui nepieritoare desprinsă din arborele vieţii, din sarea pâmîntului său ; sînt munţii cu terase de marmură de pe care priveşti în trupul veacurilor asfinţite, în nemărginirile istoriei şi la stelele ce stau să răsară în timpul necunoscut nouă. Sîntem cu siguranţă unul din puţinele popoare care spun istoriei poveste şi poveştii istorie. Acest semn de egalitate dovedeşte că acelaşi sînge scaldă şi viaţa şi cartea, semnul e amestecat, fără îndoială, şi cu lumini tragice, dar şi cu surîsul verde, strecurat prin aur, al luceafărului răsărind peste Bărăgan sau ascunzîndu-şi chipul în struguri. Cartea, fiind istorie şi pasiune supremă, hrăneşte atît izvoarele rîurilor, cît şi ale focului. Cartea e lespedea pe care ne scriem numele (fiecare carte e, într-un fel, profilul unei inimi colective), dragostea, bucuria, izbînzile şi înfrîngerea, gradul de înţelegere, răbdarea şi bogăţia minţii. Cartea e simbolul libertăţii. Vis şi armonie şi curgere nestinsă în fîntîni. E o formă de pătrundere misterioasă în legile vieţii şi ale viitorului."- Cartea cu prieteni (1979)
"Fiinţa omului e cea mai prefăcută şi e un prost ăla care zice că se uită-n ochii tăi şi-ţi spune cu cine are de-a face. Numa copiii sunt curaţi, fiindcă n-au avut timp să se strice, da le vine rându şi lor." - Îngerul a strigat (1975)
