Ieși la întâlniri cu o fată care nu
citește. Caut-o într-un cotlon cât mai ascuns al unei bodegi de duzină.
Găsește-o înconjurată de fum, mirosind a alcool și luminată de
diversele culori ale globului de discotecă. Oriunde o găsești, găsește-o
zâmbind. Asigură-te că persistă atunci când oamenii care vorbesc cu ea
se uită în altă parte. Deschide discuția cu ea, folosindu-te de
trivialități nonsentimentale. Folosește replici de agățat. Scoate-o
afară când noaptea este în toi. Ignoră atingerea oboselii. Sărut-o în
ploaie sub lumina slabă a unui bec stradal, pentru că ai văzut asta
într-un film. Fă o remarcă la lipsa de semnificație a acestui lucru.
Du-o în apartamentul tău. Termină seara făcând dragoste. Fă dragoste cu
ea!
Lasă “contractul” pe care l-ai scris
nerăbdător să evolueze încet și neconfortabil într-o relație. Găsește
puncte comune și interese pe care le împărtășiți, cum ar fi sushi sau
muzica folk. Construiește un bastion indestructibil pe fundația asta!
Apoi, fă-l un bastion sacru. Retrage-te sub umbrela sa protectoare ori
de câte ori aerul devine apăsător sau serile prea lungi. Vorbește cu ea
despre “nimic”. Gândește puțin. Lasă lunile să treacă neobservate.
Roag-o să se mute la tine. Las-o să redecoreze. Intră în certuri despre
lucruri minuscule, cum ar fi faptul că perdeaua de la duș trebuie să
rămână naibii trasă ca să nu mucegăiască. Lasă un an să treacă
neobservat.
Îți dai seama că ar trebui, cel mai
probabil, să te însori, pentru că altfel vei fi pierdut o grămadă de
timp aiurea. Du-o la cină, la un restaurant situat la etajul 45 al unui
zgârie nori, un restaurant care depășește cu mult mijloacele tale
financiare. Asigură-te că ai și o priveliște bună a orașului.
Mielușește, cere-I chelnerului să îi aducă un pahar de șampanie cu un
inel în el. Când îl observă, cere-o cu tot entuziasmul de care dispui și
cu toată sinceritatea pe care o storci din tine. Nu te îngrijora prea
tare, dacă vei simți că inima ta tocmai a trecut printr-un panou de
sticlă. Totodata, nu fi îngrijorat nici dacă nu simți nimic. Dacă sunt
aplauze, lasă-le să fie. Dacă plânge, zâmbește ca și cum nu ai fi fost
niciodată mai fericit. Dacă nu plânge, tu zâmbește la fel de tare.
Lasă anii să treacă, nebăgați în seama.
Fă-ți o carieră, ia-ți un job. Cumpără o casă. Fă și doi copii. Încearcă
să îi crești cât mai bine. Eșuează frecvent. Cazi într-o indiferență
plictisită. Cazi într-o tristețe indiferentă. Ai o criză a vârstei
mijlocii. Pune-ți întrebări asupra nerealizărilor tale. Simte-te uneori
mulțumit, dar de cele mai multe ori gol pe dinăuntru. Simte-te, în
timpul plimbărilor, ca și cum nu te-ai mai întoarce din drum sau ca și
cum ai putea să te lași purtat de vânt. Contractează o boală terminală.
Mori, dar doar după ce observi că fata care nu citește nu ți-a făcut
niciodată inima să tresară cu vreo pasiune semnificativă, că nimeni nu
va scrie o poveste despre viața voastră, că și ea va muri, cu un mic
regret că nimic nu s-a ales de capacitatea ei de a iubi.
Fă toate astea, dracului, pentru că nimic
nu e mai tâmpit pe lume decât o fată care citește. Fă-o, îți spun,
pentru că o viață în purgatoriu este mai bună decât o viață în iad.
Fă-o, pentru că o fată care citește este în posesia unui vocabular care
poate descrie nemulțumirea amorfă a unei vieți neîmplinite – un
vocabular care explică frumusețea lumii și o face o necesitate
accesibilă, în loc de o minunăție extraterestră. O fată care citește
pune stăpânire pe un vocabular care distinge între frumoasa și urâta
retorică a cuiva care nu o poate iubi, și disperarea nearticulată a
cuiva care o iubește prea mult. Un vocabular, la naiba, care face din
gândirea mea sofisticată, un truc ieftin.
Fă-o, pentru că o fata care citește
înțelege sintaxa. Literatura a învățat-o că momentele de tandrețe vin la
intervale sporadice și previzibile. O fată care citește stie că viața
nu este un drum drept; ea știe, și pe bună dreptate cere, ca fericirea
să vină în tandem cu dezamăgirea. O fată care și-a citit sintaxa simte
pauzele neregulate – legate de minciuni. O fată care citește percepe
diferența între un moment părintesc de furie și obiceiurile cuiva al
cărui cinism amar va merge mai departe de orice simț al dreptății sau
mai departe de orice scop, mai departe decât momentul în care ea și-a
pus lucrurile într-o valiză și a spus un “ADIO” îndoielnic și a decis că
eu sunt o elipsă și nu un ciclu.
Fii cu o fată care nu citește, pentru că
fata care citește cunoaște importanța intrigii. Ea poate să traseze
granițele prologului și să ascută crestele climaxului. Le simte în ea.
Dar, deasupra altor lucruri, o fată care citește cunoaște semnificația
unui sfârșit. Ea este conștientă de sfârșit. A spus adio miilor de eroi,
cu doar o grimasă de tristețe. Așa că nu spera la mai mult!
Nu fi cu o fată care citește, pentru că
sunt povestitoare. O să fii cu Joyce, cu Nabokov, cu Woolf. Tu, cea din
bibliotecă, cea de pe platforma de la metrou, cea din colțul cafenelei,
cea din fața ferestrei. Tu, cea care îmi faci viața atât de a dracului.
Tu, fata care citești, mă faci să vreau să fiu tot ce nu sunt. Dar sunt
slab și te voi dezamăgi, pentru că tu ai visat la cineva care e mai bun
decât sunt eu. Nu vei accepta viața despre care ți-am vorbit la
începutul piesei. Tu vei accepta doar pasiunea, perfecțiunea și o viată
demnă de povestit. Nimic mai puțin.
Deci, la naiba cu tine, fată care
citești. Urcă-te în următorul tren și ia-l și pe Hemingway cu tine. Sau,
poate, stai și salvează-mi viața!
[Autor Charles Wranke - Tradus şi Publicat de Florin Răvdan pe august 4, 2013 în Cu si despre dragoste ]
P.S.: Text demenţial, scris deosebit de simplu si plin de adevăr. Osciliaţia e iminentă: Să mai citim sau...
