Blog Upgrade

Toate postările viitoare vor fi publicate pe:

http://parmenazirina.wordpress.com/

Să-i zicem un fel de blog upgrade.  :)

Ambele bloguri rămân însă online până la o decizie ulterioară.

Mulțumesc pentru înțelegere și susținere..., dar mai ales pentru lecturi.

PRAGA

Evident, am și o poveste... doar că s-a scris în mulți ani și s-a încheiat acolo, pe străzile ei boeme, pline de artă în toate formele-i posibile.

Știam orașul din poze și relatările altora, dar nu se compară cu realitatea. Și între miile de oameni care se plimbă între două fotografii există câte un colț de liniște și de inspirație.

Povestea va urma... 

Incredibila Indie - Propriul Contrast II

India nu frapează doar prin cultura ei incontestabilă.

Dispune de un contrast propriu, incredibil: pe de-o parte tipicul acestei țări, pe de altă parte reminescențele britanice, care se regăsesc absolut oriunde. Și atât de mică e distanța, încât nu de puține ori am avut impresia că mă aflu simultan, în două lumi.

Imaginile sunt tot din Bangalore, câteodată doar la câțiva metri de cele prezentate anterior:

 http://jurnalsprematuritate.blogspot.co.uk/2014/09/incredibila-indie-contrastul.html

 

 

Povestea lui Tudor - Reloaded cu vești bune

Nu de mult, am folosit blogul pentru a relata povestea lui Tudor. Băiețelul prietenilor mei din Sibiu, care a trecut printr-o întâmplare nefericită. 

http://jurnalsprematuritate.blogspot.ro/2014/08/povestea-lui-tudor.html

Continuarea poveștii lui spune însă foarte multe despre viață, dar mai ales despre atitudinea optimistă a celor apropiați.

Mărturisesc sincer, că m-a blocat zâmbetul lui din cărucior. Așa ștrengăresc, un fel de .. uite că se poate!

Părinții mi-au povestit că au primit foarte multe donații din partea celor care au înțeles povestea. Contribuția fiecăruia ajută și mai departe în procesul de recuperare, deoarece Tudor va trebui să ajungă și în Germania. Primele etape le-a parcurs cu succes. Eu îmi păstrez speranța și optimisul că într-o bună zi o să-l las pe Tudor să ne zică el, personal, povestea mai departe... pentru că este posibil.

Acestea sunt rândurile pe care mi le-a trimis mama lui. 

”Tudor face multe progrese, Acum câteva săptămâni a început să spună câteva cuvinte (mama, tata, apa ...) iar acum se poate face înțeles foarte bine. Putem chiar spune că nu-i mai tace gura, și chiar dacă uneori ne doare capul, ne bucurăm foarte mult.
În ceea ce privește mobilitatea, mai are mult de recuperat. Acum reușește să șadă singur, merge în patru labe, vrea să meargă în picioare iar noi ne bucurăm și de durerile de spate. Tudor a reușit acum câteva zile să stea singur în picioare, sprijinindu-se de mine. Mai are însă probleme de echilibru, pe care sperăm să le depășească. Continuăm cu procedurile care îl ajută să își revină. De asemenea facem progrese în ceea ce privește efectuarea unor analize medicale în Germania.”


Cuvintele nu sunt de ajuns pentru a mulțumi tuturor!!! Dar faptele bune se răsplătesc... aș putea spune cu câte un mic miracol, din fiecare gest simplu.

Pentru cine dorește să ajute pentru etapele următoare, donațiile se pot face direct în conturile:

 în lei -

RO77 BTRL 0330 1201 1705 10XX

Deschis la Banca Transilvania - sucursala Sibiu

SWIFT: BTRLRO22

Titular: Rebreanu Dana Georgia (mami)

 în euro -

RO41 BTRL 0330 4201 L306 53XX

Deschis la Banca Transilvania - sucursala Sibiu

SWIFT: BTRLRO22

Titular: Rebreanu Cătălin Nicolae (tati)

Și drept încheiere, trebuie să-l citez pe Tudor:

Vă mulţumesc din suflet pentru susţinere, înseamnă foarte mult atât pentru mine cât şi pentru părinţii mei!

Incredibila Indie - Contrastul Occidentului - I

Contrar așteptărilor, nu am scris despre India. Există nenumărate romane, povestiri, reportaje. Care vă pot asigura că nu ascund realitatea contrastului indian. Am preferat să strâng doar imaginile cele mai relevante și să-mi pun deoparte inspirațiile pentru scrierile viitoare. Pentru că, da, când ajungi acolo, nu poți să nu pui un semn de întrebare existenței tale comparată cu a lor. Și în lume... există foarte multe alte lumi...

Imaginile sunt de pe străzile din Bangalore, nu în high traffic, ci din locurile care mi-au plăcut și unde am zâmbit.  

Misterul literei "B"

Cine s-ar fi gândit câte semnificații pot exista într-o singură literă, câte pornesc de la aceasta și se răsfrâng asupra existenței. Secretul este însă a vedea atunci când trebuie, a visa, a dori, a nu crede în coincidențe...

Ludwig van Beethoven: “Don’t only practice your art, but force your way into its secrets, for it and knowledge can raise men to the divine.”

Mă trezi într-o dimineață Brașovul cu un concept și o dorință asiduă de a-l vedea scos proaspăt din tiparniță, să-i simt mirosul de cerneală împrăștiată în cuvinte negre pe foile albe. Nu-mi oferi mare lucru, doar o bucătărioară unde mă puteam închide dinspre orice lume, să imaginez și să scriu. M-am plimbat pe străzile lui, căutând povești. Și atunci când nu mi-au mai fost de ajuns în a completa amintirile unui ”acasă”, m-a răsfrânt. 

 

Conceptul m-a purtat pe ulițele vechiului București. Așa, să-mi facă în ciudă. Pentru că era orașul pe care nu-l respectasem niciodată. Dar avea și el povești de spus, sub felinare verzi, în cafenele ce aduceau aminte de revoluții. Și poate m-am revoltat sau poate nu, dar cu fiecare literă adăugată vorbelor mele conceptul prinse formă.

Și cum forma nu se lăsa așezată singură între rânduri, am plecat spre Sibiu. Acuma, și ”S” poate fi considerat un fel de ”B”,  deformat de vremuri, tinereți, idei, Bachus și mai știu eu cine sau ce. Doar forma se transformă. Acolo am avut dintotdeauna o bucătărioară la fel de inspirativă, păstrată cu sfințenie, ca un altar mistic. Și ce minune, căci inspirațiile mele prindeau viață, în alb și negru.

 

 

Apoi veni rândul blocajului infernal pe care îl cunoaște fiecare scriitor măcar o dată în persuasiunea visului său. Dar, pentru mine există orașul artiștilor, de orice fel, din orice veac. Iar acolo stiloul știe și singur ce trebuie să înșire mai departe: Balcic. Dacă m-ar pune cineva să-mi descriu sentimentele care mă învăluie când mă plimb printre pietrele albe, aș răspunde că nu am cuvinte. Și aș minți, cu bună-știință. Doar cafeaua cu gheață acolo și-a încheiat existența-i inspirativă. 

Eheee... după aceea, am simțit o imperioasă nevoie de pragmatism absolut. A trebuit să privesc tot conceptul din exterior, să-mi înțeleg cititorii. Atunci am descoperit felinarele. În Berlin. Sunt perfect conștientă că există și alte felinare peste tot în lume. Dar aici au avut acel ceva care m-a făcut să zâmbesc, să pricep în sfârșit ce înseamnă aprinderea încăpățânată a existenței. Undeva, cu puțin înainte de un miez de noapte. 

 

În haosul care a precedat titulatura de ”scriitoare”, m-au purtat drumurile în urma poveștilor scrise. Și fiecare loc mi-a reconfirmat minunile înșirate de stilou. Apoi tiparnița și-a făcut umila-i datorie, împrăștiind în Brașov, întâi, mirosul de cerneală proaspătă. Ulterior, cartea-mi a refăcut tot drumul inspirațiilor înapoi. Lăsându-mă un timp fără cuvinte, fără stilou. Doar ea și eu. În liniștea metamorfozată a felinarelor ce apuneau în miez de noapte. 

 

De curând, i-am răsfoit paginile în Bangalore. Și doar atunci am priceput: coincidența, în deplin sensul ei explicat abitir în actualitate, pare a fi luat formă, dar fără să existe. Am înțeles că litera își făcuse pe deplin datoria, de a mă îndruma spre locuri tumultoase  în semnificații.

 

Seara aceasta mă regăsește în Berlin. Zâmbesc. E un felinar la un colț de stradă ce se deformează în oglinda umedă a asfaltului de sub el. Plouă. A toamnă. În neștire. E încă o ploaie caldă ce lasă loc de înțelesuri. Cu mâinile în buzunar mă sprijin cu spatele de el și privesc strada dreaptă. Nu-mi aduce niciun război, nu văd nici ziduri care cad. Doar liniște. Dar.... felinarul, luminând misterios deasupră-mi, dă voie ploii să-mi aducă din depărtări un iz de flori de iasomie, decadente, reflectate în lumea lui Eu.

N-aș fi crezut că o singură literă dispune de atâta putere să schimbe o existență în mod irevocabil.

Berlin, 11 septembrie 2014