Jurnal de calatorie III - Notre-Dame du Sablon

Aceasta biserica este cea mai veche din Bruxelles. Pe locul unde se afla, in anul 1300 era doar un tinut nisipos, ce servea drept cimitir, in interiorul acestuia aflandu-se o capela de dimensiuni reduse. A devenit loc de pelerinaj si rugaciune doar dupa ce in 1348, o doamna din aristocratie (nu i-am retinut numele), a adus din Antwerpen o statuie facatoare de miniuni, a Fecioarei Maria. Era tocmai perioada epidemiei de ciuma si se dorea cumva protejarea orasului din partea divinitatii. Se spune ca statuia ar fi fost adusa pe apa, pana aproape la capela. De acolo cred, si motivul unei statui suspendate, deosebit de detaliata, care doreste sa redea acest moment.

Ulterior, deoarece pelerinii faceau foarte multe donatii pentru acest lacas, una dintre bresle primeste aprobare sa extinda capela si sa o transforme intr-o biserica. De asemenea, in perioada care urmeaza devine un loc special si deosebit de respectat. De aceea si starea perfecta in care se afla acum. Numele si l-a pastrat, deoarece acolo se mai afla inca statui ale Fecioarei.

Vizitatul nu costa nimic, eventual se pot face donatii. Din cand in cand mai au loc si concerte.
Este un loc deosebit de linistitor si este o adevarata exaltare sufleteasca sa te afli acolo. Un pic de pace in mijlocul obiectivelor tursitice animate.

28 iulie - o zi mai altfel

În aceasta luna în ziua a douazeci si opta, pomenirea Sfintilor Apostoli si diaconi: Prohor, Nicanor, Timon si Parmena.

Sfintii Apostoli din cei 70, Prohor, Nicanor, Timon si Parmena au fost printre primii diaconi ai Bisericii lui Hristos.

In Faptele sfintilor Apostoli (6, 1-6) se spune ca sfintii doisprazece Apostoli au ales sapte barbati plini de Duhul Sfânt si de intelepciune - Stefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena si Nicolae - si i-au hotarât in slujba de diaconi.

Sfanta Biserica face pomenirea lor împreuna in aceasta zi de 28 iulie, chiar daca ei au propovaduit cuvântul credintei si marturiseau pe Domnul Iisus Hristos Fiu al lui Dumnezeu si om desavârsit in locuri si timpuri diferite.

Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie28.htm

Apostolul Parmena

Sfântul, slăvitul şi mult lăudatul Apostol Parmena a fost unul din primii Şapte Diaconi aleşi de Cei Doisprezece Apostoli să slujească în Biserica din Ierusalim , după cum este precizat în Faptele Apostolilor. El a fost, de asemenea, unul din Cei Şaptezeci de Apostoli trimişi de Isus Hristos să propovăduiască, aşa cum se precizează în Evanghelia dupa Luca în capitolul 10. După ce a propovăduit mulţi ani în Asia Mică, el s-a stabilit în Macedonia. Hipolit spune că Parmena a fost episcopul din Soli Se crede că a avut moarte de mucenic în Filipi, Macedonia, în anul 98 AD, în timpul persecuţiilor creştinilor ale Împăratului Traian. Biserica îl pomeneşte pe Apostolul Parmena în 4 ianuarie împreună cu Cei Şaptezeci şi în 28 iulie cu cei Şapte Diaconi.

Sursa: http://ro.orthodoxwiki.org/Apostolul_Parmena

Jurnal de calatorie II

Ne-am continuat periplul turistic prin cea mai frumoasa piata din Europa, asa se spune. O piata superba din punct de vedere arhitectural, impresionanta din punct de vedere istoric, multiculturala din punct de vedere al turistilor si boema din toate punctele de vedere.

Este atestata documentar din secolul 12, fiecare cladire avand cate o poveste. In imagine sunt cladirile breslelor. Reconstruite in secolul 18, dupa mare incediu, provocat de atacul armatei franceze din 1695 asupra orasului Bruxelles. Si-au reconstruit intocmai simbolul orasului, singura cladire care nu fusese macinata de flacari este cea de mai jos (Casa Regelui).

Cea mai impresionanta cladire ramane insa primaria orasului. Prea inalta sa o poti cuprinde intr-o singura poza:

Este intr-adevar un loc extraordinar. Ai atatea de vazut intr-un spatiu atat de mic, de nu-ti ajung nici pozele si nici minutele. Ramai intr-adevar cu o amintire superba. Cat eram noi acolo, un cor de copii din Spania, care canta muzica religioasa, au cantat cateva piese in mijlocul pietei. Asa am remarcat acustica spatiului pietei. Pentru cateva minute am parut ca suntem in total alta lume, desprinsi de realitate. Va las sa va delectati cu detaliile cladirilor. E atat de frumos acolo, incat orice cuvinte sunt de prisos. Trebuie sa vezi si atat.

Jurnal de calatorie I

Sa nu credeti ca am scris ceva de genul unui jurnal. Inca nu am ajuns in stadiul in care sa fac excursii pentru a scrie. Pentru ca nu mi se permite. Sper sa vina si acest moment. Dar excursiile inspirative au devenit o obisnuita. Am tinere de minte si Alin are un aparat de fotografiat. Intotdeauna avem si o harta. Nu de alta, dar nu mai sunt atat de inspirata cand trebuie sa aleg intre o straduta la stanga sau una la dreapta. Mai ales in Bruxelles.
Asa ca am sa fac doar cateva insemnari despre locurile care ne-au placut cel mai mult. "Cateva" e intr-adevar putin spus... Dar ... pauzele lungi si dese... cheia marilor succese, mai ales cand vine vorba de inspiratie.

Intai o sa va povestesc despre domnul din imagine, deloc pudic, ba chiar mandru, parca ar fi fost constient de importanta pe care o are pentru una dintre frumoasele capitale ale Europei. El este Manneken Pis, adica nenea care face pisu'. Scuzati exprimarea, dar asa este si asa i se spune.

Este micut de tot, cocotat pe un piedestal sprijinit de o casa mica si are costumase. Adica costume, multe, multe, vreo 800 la numar. Printre care si costumul lui Nelson Mandela, un costum de astronaut si cel al lui Elvis Presley. In poza de mai sus poarta echipamentul echipei nationale de fotbal a Belgiei, deoarece era chiar perioada campionatului mondial.

A doua seara l-am gasit gol-golut, cum il lasase sculptorul si asa ni l-am si cumparat ca magnet de frigider. Parca de cate ori am treaba in bucatarie si ma uit la dansul zambesc.... Da ce zambeste el smecher inapoi ... habar n-aveti.

In a treia zi ne-am intalnit iar. La muzeu de data asta. Imbracat ca dl. Goe. si cu diploma de onoare. Apoi cum sa nu-ti placa. Ca e o mica statueta vizitata de mii de turisti saptamanal si contribuie la veniturile orasului. Deci nu mai conta deloc faptul ca locuinta de care este lipit piedestalul este de vanzare. Mi se pare normal... Nici eu nu as vrea sa stau intr-o casa si sa cred ca toti trecatorii de pe strada privesc in sus, spre mine. Evident, daca as locui in acea cladire, Manneken Pis ar deveni o statuie banala si intersectia din jurul ei un loc mult prea aglomerat. Undeva, pe acele stradute, este si o statueta care reprezinta o fetita facand acelasi lucru. Din pacate nu am gasit-o.

Si apoi cum sa o gasesti.... Ca in jurul lui Manneken Pis se vand numai wafe belgiene cu tot felul de topinguri: ciocolata, frisca, fructe si nici nu mai sti ce-i acolo. Si ca sa fie tacamul complet, tot acolo sunt magazinele de ciocolata belgiana.

Sa nu credeti ca noi, romanii de rand, ne putem permite tot ce ne vad ochisorii in aceste magazine. Sunt echivalentul celor mai scumpe magazine de parfumuri frantuzesti, pe care te multumesti sa le testezi si atat, dar apoi sa visezi la ele cu nostalgie.
Dar important este ca exista si ca tot ne putem delecta, macar putin. Asa ca ne-am luat de 2 Euro 3 bomboane de ciocolata... nu pot sa va descriu cat de bune erau... Deci belgienii stiu meserie. Si apoi ne-am plimbat fericiti prin Piata Mare a capitalei Belgiei.