Sa nu-mi ucideţi toamna...

Am să găsesc eu oameni
Puţini sensibili poate,
Să nu-mi ucidă toamna
Prin cruda realitate?

Să nu-mi ucideţi toamna,
Voi, rasă progresistă!
Căci pentru voi nici viaţa,
Nici toamna nu există.

Voi nu-i vedeţi culoarea?
Şi-a ei strălucire?
Voi nu-i vedeţi apusul
Şi frunzele-n roire?

Voi nu-i vedeţi şi munţii
Şi valurile mării,
Cum freamătă, se-agită
În pragul aşteptării?

Nu! Voi nu vedeţi nimic!
Acoperiţi cu smoală
Şi frunze, munţi şi mare...
Şi toamna.... o să-mi moară...

Închideţi între ziduri
A toamnei frumuseţe
Şi-aşa îmi pare mie
Că n-o să vă mai pese...

Să nu-mi ucideţi toamna,
Că-mi va muri oricum,
Sub valuri de zăpadă
Cazute... peste drum...

Eu - octombrie 1999