Ură

Vâltoarea vieţii mele,

Furtună-mi stai în cale

Şi tu, şi toate cele,

Ce mă atrag în vale.

Căci o văd cum apare...

Şi-i rece, şi-i ostilă,

Şi umbra ei mă doare,

Chiar ea îmi face silă.

Privirea ei de fier

O simt cum mă străpunge.

Nu! Nimic mai mult nu-i cer:

Vreau s-o aud cum plânge,

Cum tace şi-apoi strigă

Că viaţa e nedreaptă!

Atâta îi doresc:

Să se înece-n glod

Când vântul vieţii ei

În pânză-i face-un nod

Din lacrimi şi din zei...

Ianuarie 1999

P.S.: Zbuciumată adolescenţă din punct de vedere al gândirii....