Tăcut alint privirea-ţi
Tu, soare mândru, tandru....
Ştiu că fericirea-ţi
Nu vină.
Ea e dusă
Şi între cruci uitată.
Dar tu aşteaptă,
Aşteaptă...
Când norii iar vor plânge,
Şi vânturile cântă,
Aleargă iar spre tine
Mândră, blândă, albă...
Dar...
Va fi o demult uitată,
Crudă
Fericire.
Martie 2001
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu