La cerere expresă...

La cerere expresă, o frântură din ce va urma, cu condiţia să nu existe întrebarea "când?", căci lucrurile bune nu se întâmplă nici când vrem noi, nici când vor alţii. Sunt orânduite de puteri mai mari, ce nu lasă loc de alte mersuri decât cele care trebuie. Iar răbdarea devine în acest sens cuvântul de ordine. 

De asemenea, corecturile pe text nu există până când nu se vor aduna rândurile în pagini frumos aranjate pentru cine ştie care editură.

Astfel, am găsit de cuviinţă să nu prezint rândurile de toamnă, care vor durea în toată frumuseţea lor, ci pe cele de primăvară care sper că vor deschide curiozităţi care vor rezista cine ştie până în care anotimp. Lectură plăcută!

Mă aştepta stând pe treptele casei, sprijinită într-un cot, în soarele dimineţii. Privea spre mine, în sus un pic chiorâş, absorbită de lumina soarelui sau poate de mine... Începusem să zâmbesc o dată cu acest gând. Mă privi în continuare, urmărindu-mi paşii, treaptă cu treaptă, până am ajuns lângă ea. Când m-am aşezat, fără niciun cuvânt mă îmbrăţişă.. nu ca altă dată, de dor şi în poveşti. Mă îmbrăţisă singură, cu tot corpul urlând parcă a... nu ştiu ce. Înţelesesem parcă tot şi nimic. Nici îmbrăţişarea mea nu era de dor şi ca altă dată. Înţelegea că înţelegeam doar o mică parte din întregul ei actual, că nu vroiam explicaţii anume, ci doar că îmi atinsesem scopul de o găsi, aşa cum era. Că pentru mine nu mai era loc de întors şi nici înainte nu ştiam cum va fi. Auzeam în jur tumult de primăvară, cu primele albine şi păsări prea vesele comparativ cu inexplicabilul nopţii dinainte. În priveliştea, care îmi părea total diferită faţă de ieri, când sosisem, îşi făcură apariţia doi fluturi, mici, albi-gălbui, zburând agale printre tufele de trandafiri care abia se trezeau în primăvară. O pufni râsul. Cum privirea mea era mai mult decât nelămurită, îmi spuse:

- Ştii, străbunica mea spunea că atunci când vezi doi fluturi alături primăvara, nu vei fi singur până în iarnă . Râdea într-o veselie obscură. Continuă, având parcă acelaşi timbru ca altă dată:

- Ce spui tu de un mic dejun în doi, departe de casa asta? Adică nu foarte departe... O sunăm pe tanti Maria să ne aştepte cu masa la casa din oraş.

Am dat aprobabor din cap:

- Şi nişte poveşti?

- Şi nişte poveşti.

Urcă rapid treptele, două câte două, trecu în fugă prin hol, şi intrând în sufragerie le strigă celorlalţi luându-şi cheile şi telefonul că o sa fie cu mine în oraş. În timp ce ne îndreptam pe aleea din faţa casei, spre parcare, se justifică:

- Nu că mi-ar cere ei mie socoteală, doar că mai ales în ultima vreme, trebuie să cam ştie pe unde sunt şi ce fac. Ei zic ca spre binele meu, eu mă simt prea dădăcită. Nu cred oricum, că mi-ar fi mai uşor fără ei, doar că sunt lucruri pe care le învăţ şi le fac singură. Poate că aşa trebuie.

În maşină nu vorbi sau poate că spusese ceva, din complezenţă doar. Eu îmi aminteam doar cum mă duceam mai demult oriunde îmi părea că ajunge în oraş, să o iau cu maşina şi să o duc acasă. Oricând se întoarcea în oraşul nostru, orice motive ar fi avut... mie îmi păreau scuze invocate doar ca să ne vedem. Îmi era drag de ea când o vedeam înainte să ajung, pe o margine de trotuar, zâmbind în praf, lângă veşnica valiză neagră cu o dungă verde închis. Mă aştepta neştiind de unde o să apar sau cum. Ştiam că pentru ea era important că vin să o iau, pentru mine era important că venea ea. Se urca în maşină cu un strop de fericire, aruncându-şi bagajul pe bancheta din spate, şi atunci ne zâmbeam fără să mai fie rost de cuvinte. Nu mai conta unde mergeam.

La fel ne zâmbirăm şi acum când am oprit în faţa casei de la oraş. Aşteptă pe trotuar, tot în praf, să vină tanti Maria să ne deschidă poarta. Tanti, la fel ca şi cu o zi înainte, veni spre noi în sorţul ei alb, ca laptele.

- Haideţi, copii, haideţi. Că trebuie să vă fie foame.

Am lasat-o să intre prima pe portiţa îngustă, nu de alta, dar braţele din jurul şorţului alb abia aşteptau să o primească. Pe obrazul Mariei se întrezări o lacrimă când oftă spunând:

- Va trece, căci toate se aşează într-un fel sau altul. 

Ne luă apoi pe fiecare de braţ şi ne conduse în casă. La o analiză mai atentă casa de la ţară îmi părea o copie la scară mult mai mare a celei de aici. Am intrat într-un fel de verandă, cu două fotolii împletite şi o masă la fel, asupra cărora pluteau perdelele în vântul dimineţii. A urmat un hol destul de lung, dar foarte îngust, şi abia în capătul celălalt mi-am dat seama că era îngust datorită rafturilor de lemn, transformate în bibliotecă. Căci şi aici era o bibliotecă din tavan până în podea, cu cărţi legate în acelaşi fel, cu însemnele familiei.

 *

Mă aprind în urma ta. În contradicţii inepuizabile, dezechilibrate şi turbate. Mă-nchin şi vântului şi ploii şi oamenilor noi. Căci dau crezare oricărei minciuni.  

 

BACKYARD JAZZ ORCHESTRA

Joi, 1 noiembrie, la ora 19.00, în sala Operei Braşov

Nicolas Simion Trio

Petra Acker Trio

The Backyard Jazz Orchestra (Germania)

Universul acustic al Balcanilor se întinde de la rembetiko grecesc, prin asalturile de alămuri ale fanfarelor populare sud-est-europene, până la variantele de tango românești. Muzicienii de jazz Peter Ewald (saxofon tenor) și Stefan Schultze (pian) au format un big-band, alături de colegi celebri și tineri muzicieni din regiune,
la inițiativa Goethe-Institut. Ansamblul preia aspecte ale stilului „balkan jazz” pe care le dezvoltă într-o manieră orginală. După seria de workshop-uri de anul trecut și un concert la Köln, Backyard Jazz Orchestra pornește acum în turneu.
Dintre membrii formației îi menționăm pe Nicolas Simion (saxofon, RO), Martin Lubenov (acordeon, BG), Fedor Ruskuc (bas, SRB) și Daniel Schröteler (baterie, DE).

Biletele se vand la sediul Operei.

[Anunţ preluat în totalitate de la Centrul Cultural German, Braşov]

Lectură bilingvă HORST SAMSON

Lectură bilingvă germană-română cu autorul german de origine română

HORST SAMSON

Librăria OKIAN

str. Mureşenilor nr.1

marţi, 23.10.2012, ora 17

Centrul Cultural German din Braşov vă invită la o lectură bilingvă germană-română cu scriitorul german de origine română Horst Samson marţi, 23.10.2012, la Librăria Okian din Braşov. Horst Samson este un autor cunoscut atât în Germania cât şi în România, fiind un important membru, alături de Herta Müller, Richard Wagner sau William Totok, al cenaclului timişorean din anii 1970, „Aktionsgruppe Banat”, dar şi al cenaclului „Adam Müller Guttenbrunn” din anii 1980. A obţinut numeroase distincţii literare încă din anii tinereţii precum Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din România (1981), Premiul pentru Literatură Adam Müller Guttenbrunn (1982), Premiul pentru Poezie al Landului Nordhessen (1992), Premiul pentru Poezie din Merano (1998), etc.

Horst Samson scrie în primul rând lirică, apărută încă din anii1976 în antologii şi publicaţii de literatură. Anul 1978 îi aduce debutul literar cu volumul de poezii „Der blaue Wasserjunge”, urmat de numeroase alte volume care vor fi publicate până în anul 2000. În cadrul lecturii publice din Braşov se vor citi texte din diverse volume care cuprind mai multe perioade de creaţie lirică.

Vă aşteptăm! 

[Anunţ preluat în totalitate de la Centrul Cultural German, Braşov]

Andrei Pleșu - A face și a drege până la implementare

Deși am primit textul de mai jos în urmă cu ceva timp, mi-am adus aminte de el doar astăzi.

Evident corelând polemica în jurul premiului Nobel pentru literatură 2012 acordat lui Mo Yan cu cel acordat pentru pace.... Uniunii Europene. 

Și astfel, mi-au răsunat în minte, cu proprie interpretare atributivă pentru cele două evenimente amintite mai sus, cuvintele lui Andrei Pleșu.

Ah, și cât se mai schimbă și schimbă lumea. Desigur semnificația substratului acid rămîne la latitudinea fiecăruia.

Mentenanţa limbii române: trecerea de la "să-ţi fac şi să-ţi dreg", "la implementare"!

Îmi plac cuvintele străine naturalizate.
Mai dezmorţesc limba.
În timp, unele rezistă, altele dispar.
A ieşit din uz cea mai mare parte a turcismelor şi grecismelor aclimatizate, de sus în jos, în Ţările Române.
Franţuzismele din limbajul administrativ al secolul al XIX-lea au rezistat fiindcă era nevoie de ele, ca şi cuvintele nemţeşti din limbajul tehnic.
Rusismele din anii '50 ai veacului trecut au avut viaţă scurtă. Nici nu se potriveau cu româna şi aveau şi conotaţii nasoale...
După 1989, cine voia să pară pro-occidental începuse să anvizajeze şi să achieseze. Îl mai ţineţi minte pe Adrian Severin?
Au apărut apoi multinaţionalele, ai căror manageri nu ştiau româneşte, românul întors de la burse, fotbalistul de 2 bani si menajera hoata care vroia să-şi marcheze lingvistic întoarcerea din străinătate şi reclamele (advertaizingurile) vazute în engleză.
Adjuncţii autohtoni ai şefilor de multinaţionale au început să vorbească o română pigmentată cu feed-back-uri şi locaţii.
Secretarele nu-şi mai spun decât manager assistant. Cizmarii sunt designeri.
Mă aşteptam să fie vorba de crize de aclimatizare şi de micile noastre snobisme de cetăţeni ai unei ţări mici, dar vioaie.
Nici gând.
S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuinţat pe la posturi de radio şi de televiziune, iar cuvinte româneşti cât se poate de utile sunt înlocuite prosteşte de persoane care stau prost şi cu vocabularul limbii române, şi cu gramatica ei.
Tot soiul de absolvenţi şi absolvente de Spiru Haret, cărora li se adaugă politicieni inepţi şi comentatori care par să-şi fi luat doctoratul la un sprit, înainte de a lua notă de trecere la română în liceu se dau în bărcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului fudul.
Potrivit lor, nu mai avem prilejuri, avem doar oportunităţi.
Nu mai suntem hotărâţi să facem ceva, ci determinaţi.
Nu mai realizăm, ci implementăm.
Nu ne mai ducem într-un loc, ci într-o locaţie.
Nu mai luăm în considerare, fiindcă anvizajăm.
Nu mai consimţim, ci achiesăm.
Serviciul de întreţinere a devenit mentenanţă.
Ceva care ţi se pare obligatoriu e un must!
Nu mai avem speranţe, deoarece am trecut la expectaţiuni.
Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm.
Şi nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feed back.
Nu mai avem frizeri si croitorese, avem hair stilisti si creatoare de fashion.
Cu alte cuvinte, deţinem o oportunitate pe care suntem determinaţi să o implementăm într-o locaţie pe care am anvizajat-o, achiesând la o mentenanţă care e un must şi asupra căreia ne focusăm in expectaţiunea unui feed-back pozitiv.
Altfel, când ies din rol, îi auzi cu câte un neaoş şi superior "Hai să-mi bag..." sau cu concluzia absolut academica:"Un căcat!".

Autor: Andrei Pleșu

Zilele Europene ale Patrimoniului la Braşov. 4-5 octombrie 2012

Locuri familiare şi totuşi neştiute sau inaccesibile publicului larg îşi vor primi admiratorii în cadrul unui eveniment organizat sub egida Zilelor Europene ale Patrimoniului, intitulat “Porţi deschise – Povestea caselor. Povestea locurilor.” Organizatorii propun cu această ocazie o incursiune în culisele restaurării şi arheologiei.

Este al doilea eveniment organizat anul acesta sub semnul patrimoniului cultural de către Biserica Evanghelică C. A. din România – Parohia Braşov, alături de Fundaţia Forum ARTE, după Concertul Viv’Arte din 4 august transmis live din Biserica Neagră în Piaţa Sfatului. De această dată, publicul este invitat să viziteze clădiri şi situri din acelaşi perimetru istoric, aflate în curs de restaurare.

Pe de o parte, se deschid porţile imobilului din Piaţa Sfatului nr. 16, monument istoric de prim rang, a cărui principală atractivitate o constituie picturile murale renascentiste din interior. Fiind în renovare de mai mulţi ani, atât clădirea cât şi informaţiile despre viitoarea destinaţie a acesteia au fost până acum inaccesibile publicului. Renovarea încăperilor din parterul casei din faţă se va încheia în toamna anului 2012, urmând ca pe parcursul lunilor de iarnă să fie restaurate picturile murale, iar anul viitor clădirea să fie dată în folosinţă ca şi edificiu cultural.

Pe de altă parte, se deschid porţile virtuale de acces la Proiectul de restaurare şi reamenajare a Curţii Johannes Honterus. Lucrările de restaurare, începute în primăvara acestui an cu ample cercetări arheologice, au stârnit un interes major, dar şi opinii controversate din partea cetăţenilor oraşului şi a turiştilor. Şantierul, delimitat printr-un gard de protecţie, la fel ca şi mare parte a informaţiilor aferente, rămâne în mod firesc inaccesibil publicului pe perioada lucrărilor. Tocmai de aceea este importantă înţelegerea acestui proiect, inovativ în felul său, care se constituie într-un exemplu pozitiv rar întâlnit în reamenajarea spaţiilor publice orăşeneşti din ţară.

Ziua porţilor deschise include şi o serie de prelegeri despre trecutul, prezentul şi viitorul acestor valoroase obiective de patrimoniu, făcând cunoscute publicului dovezile istorice ale acestui spaţiu urban. Vor fi prezentate: stadiul actual al conservării frescelor, rezultatele parţiale ale săpăturilor arheologice, reperele arhitectonice ale incintei care stau la baza proiectului şi vor determina viitoarea înfăţişare a curţii. Prin acest eveniment se urmăreşte transparenţa proiectelor şi motivarea braşovenilor spre înţelegerea acestora ca pe un scop unitar de interes public.

Evenimentul debutează joi, 4 octombrie, ora 12.00 la Muzeul Civilizaţiei Urbane a Braşovului cu vernisajul expoziţiei „Biserica Evanghelică Sf. Martin – Arheologie, arhitectură, restaurare”. Expoziţia realizată de către Asociaţia Culturală Hieronymus (în colaborare cu Muzeul de Etnografie Braşov, Biserica Evanghelică C. A. din România - Parohia Braşov şi Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Braşov), se axează pe prezentarea rezultatelor cercetărilor întreprinse prealabil restaurării Bisericii de pe Dealul de Jos, etalând o serie de obiecte inedite provenind din cercetarea arheologică efectuată.

Între orele 16.30-18.00 urmează vizite pe şantierul arheologic din Curtea Johannes Honterus, ghidate chiar de către arheologii implicaţi în acest proiect.

Vineri, 5 octombrie, vor avea loc vizite sub îndrumarea unui ghid la Casa cu fresce din Piaţa Sfatului nr. 16 (orele 10.00-19.00), alături de o serie de prezentări pe tema „Patrimoniu – Tradiţie – Restaurare” în imobilul din Piaţa Sfatului 18, la subsol (orele 10.00-16.00). În paralel, la locaţia Curtea J. Honterus nr. 2 vor avea loc prelegeri pe aceeaşi temă în limba germană.

Între orele 10.00 şi 19.00 Biserica Neagră va putea fi vizitată gratuit. La final, începând cu ora 19.00 în casa din Piaţa Sfatului nr. 16 va avea loc un concert de jazz sustinut de „The Power of 3”.

Partenerii evenimentului sunt: Asociaţia Haus Kronstadt, Asociaţia Salvaţi Centrul Istoric a Braşovului, Primăria Municipiului Braşov, Asociaţia Hieronymus, Muzeul de Etnografie Braşov - Muzeul Civilizaţiei Urbane a Braşovului, Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Braşov.

Organizator: Biserica Evanghelică C.A din România - Parohia Braşov, Fundaţia pentru Cultură şi Patrimoniu Forum ARTE

Articol preluat integral de pe site-ul www.iubescbrasovul.ro. Adresa URL http://www.iubescbrasovul.ro/evenimente/cultura/zilele-europene-ale-patrimoniului-la-brasov-4-5-octombrie-2012.htm.

Informații suplimentare se găsesc și în presa locală.

Expoziţie Herta Müller (27.09.2012-27.10.2012)

Institutul Goethe şi Centrul Cultural German Braşov vă invită joi, 27 septembrie, la ora 18:30, la vernisajul Expoziţiei “Herta Müller:Cercul drăcesc al cuvintelor” care va ava loc la Muzeul Judeţean de Istorie Braşov.

Viaţa şi opera autoarei germane de origine română, deţinătoare a Premiului Nobel, reprezintă punctul central al acestei expoziţii multimedia realizată de Goethe-Institut ȋn parteneriat cu Literaturhaus Berlin.

O expoziţie exhaustivă care ȋncepe cu evocarea copilăriei autoarei, petrecută ȋn Banat, şi se ȋncheie cu momentul decernării Premiului Nobel pentru Literatură. Sunt prezentate documente şi fotografii de familie, ȋnregistrări ale unor interviuri cuautoarea, precum şi colajele mai puţin cunoscute ale acestia.

Programul Expoziţiei

27.09.2012,ȋncepând cu ora 18:30 –VERNISAJ

• Deschiderea oficială a turneului expoziţional în România,
• Dezbatere si lectură, cu participarea:

Johann Lippet (Scriitor)

Lutz Dittrich (Curatorul expoziţiei)

Carmen Elisabeth Puchianu (Scriitoare)

Caius Dobrescu (Scriitor)

Alexandru Al. Şahighian (Traducător)

şi Robert G. Elekes (Moderator).

3.09.2012, ȋncepând cu ora 18:30– Proiecţie de Film

„An den Rand Geschrieben – Scriitori germani, originari din România, ȋn vizorul Securităţii“ de Helmuth Frauendorfer (2010)

[Anunţ preluat în totalitate de la Centrul Cultural German, Braşov]

CHIAR DACĂ ... TOŢI OAMENII SUNT MURITORI

Iubesc cărţile.

Fără doar şi poate, nu pot exista fără să mă înconjor într-un fel sau altul de ele.

Chiar dacă nu le citesc întotdeauna, răsfoitul paginilor imprimate îmi oferă siguranţă, fără vreo motivaţie anume.

Chiar dacă ne învârtim haotic într-o lume, care a uitat de volumele clasice, cu file şi coperţi.

Chiar dacă oamenii câteodată nu mai sunt buni când vine vorba de cărţi.

Chiar dacă... toţi oamenii sunt muritori, într-un fel sau altul.

 *

Eu, însă, nu mi-aş fi imaginat vreodată că pot recomanda cuiva să nu citească o anume carte. Să nu... 

Dar mă repet de câte ori cineva se apropie de acest titlu, ca să-l scutesc de sentimentul de nevolnicie vinovată, ce reiese doar din câteva rânduri scrise acum mai bine de 60 de ani.

 *

Simone de Beauvoir m-a intrigat întotdeauna şi, de aceea, cum să nu vreau tocmai eu să citesc acea carte dedicată aberant de simplu „Lui Jean-Paul Sartre”.

Mulţi renunţă la astfel de poveşti de dragoste tumultoase, ca apoi să-şi dorească să simtă măcar o frântură din acele aprinderi incomparabile oferite în veşnicia de necrezut a iubirii.

Simplă era şi descrierea pe coperta cărţii Editurii Univers, Colecţia Cotidianul 71:

„O meditaţie sclipitor – pradoxală şi profundă, „Toţi oamenii sunt muritori” e romanul în care Simone de Beauvoir îşi ia toate libertăţile posibile pentru a scrie despre putere, dragoste, istorie şi nemurire. Regine, o tânără şi ambiţioasă actriţă, dornică să cucerească Parisul întâlneşte un bărbat straniu, care pretinde că a dormit 60 de ani. Fosca nu e nebun, deşi a stat la ospiciu: e nemuritor. Actriţa renunţă la carieră şi la prieteni de dragului lui, dar într-o zi nemuritorul o abandonează. Regine îl regăseşte, iar el îi spune povestea vieţii lui pentru a o convinge să se despartă. S-a născut în 1279, a condus un oraş, apoi o ţară şi un imperiu. S-a ocupat de ştiinţă, a făcut revoluţii până când, obosit de nemurirea lui, a dormit 60 de ani.”

Am început să citesc cu mare interes, parcurgând filă după filă şi ajungând la sfârşitul ei în vreo două zile jumătate. Atât a durat şi exaltarea mea. Exerciţiul literar al exprimării este admirabil, voinţa metaforei impunătoare, doar conţinutul m-a dus din exaltare într-o depresie adâncă şi inevitabilă. Mă urmăreşte încă în descrieri, deşi au trecut aproape patru ani de când i-am parcurs ultimele rânduri.

Ştiusem că istoria s-a scris cu sânge din lăcomie pentru avuţii şi renume, dar nu pentru viaţă.  Iar după ce ţi se oferă imaginea amplă a ce înseamnă să poţi trăi mai mult, mult mai mult, ţi se arată într-un mod prea dur cum câştigul nemuririi nu adusese nici măcar fericiri în braţele mai multor iubiri muritoare, ci o latenţă aferentă senilităţii.

Nemuritorul devenise ceva, care nu mai răspundea provocărilor, zâmbea amar când ceilalţi se aruncau cu pasiuni deşarte în vâltorile situaţionale, nu mai simtea atingeri aprinse, dragostea sau compasiunea sau furia aprigă.

Nemuritorul  se transformase în modest:

„În glasul ei, era o tristeţe atât de sinceră, încât n-am încercat să-i răspund nimic; am rămas pironit locului; oare cineva mai exista încă în spatele fantomei mele, cineva cu o inimă vie? Mi se părea că într-adevăr pe mine mă atinseseră aceste cuvinte; privirea ei mă străpunsese; sub deghizări, sub măşti, sub armura pe care mi-o făuriseră veacurile, mă aflam aici, eu: o fiinţă demnă de milă, care se amuza făcând răutăţi meschine; într-adevăr pe mine mă plângea, pe mine, aşa cum nu mă cunoştea, pe mine, aşa cum eram."

Nemuritorul se transformase în muritor de rând, la fel ca oricine altcineva:

„M-am îndepărtat spre uşă; nu puteam să-mi risc viaţa, nu puteam să le zâmbesc, în ochii mei nu existau niciodată lacrimi, nici flăcări în inima mea. Un om de nicăieri, fără trecut, fără viitor, fără prezent. Înaintam pas cu pas spre zarea care se dădea îndărăt cu fiecare pas; picături de apă ţâşneau, cădeau iarăşi; clipa distrugea clipa, mâinile mele erau pe vecie goale. Un străin, un mort. Ei erau oameni, trăiau. Eu nu eram de-al lor. Nu speram nimic. Am ieşit pe uşă.”

Mi se păruseră prea mult timp şi fără sens acele două zile jumătate petrecute cu ochii în carte. Cum să ajungi de la extaz în agonie fără drept de replică, doar citind?! Aberant de simplu, căci nemurirea nu este de neatins, decât atunci când moartea rămâne neînţeles de simplă.

Mi-am adus aminte de mine, în vremurile când exaltările sufleteşti încă nu-mi împărţeau oamenii în nemuritori şi muritori, ci lumea se împărţea în nebuni şi ignoranţi.

Ignoranţii, în nebunia lor, se complăceau în lucruri efemere.

Nebunii, în ignoranţa lor, căutau raţiunea de a fi.

Pe atunci, lucrurile efemere constituiau fundamentul raţiunii de a fi.

Chiar dacă... toţi oamenii erau muritori, nebuni sau ignoranţi.

Lectura de vineri - CLARISA IORDACHE

Umbra

Sunt porţile deschise la Sarmi în cetate

Şi vifor mai năpraznic se-abate tot mai tare.

Stihiile naturi sunt vis urât de noapte

În faţa lui Traian şi oastea-i "Libertate"!

Roma aşteaptă sânge şi capul cel măreţ

Să se rostogolească pe marmura cea rece.

Mândria tot loveşte, Traian iar stă semeţ

Iar dacul sfânt, nemuritor şi rece.

Văpaia se întinde şi-n scrum preface-n noapte

Şi sufletul cel Dac, un dac ce nu mai poate.

Marea de sânge, mormântul ce triumfă

Închide poarta Sarmi şi o preface-n umbră.

La răsărit, când cel biruitor dormea

Trădatul Decebal, în codrii cu umbra lui tot rătăcea.

Căta să strângă oaste acolo sus în suflet

Şi neştiind că mii de ani a răscolit în umblet...

Text preluat integral din volumul autoarei Clarisa Iordache "De sabie si neam" - Editura Crepuscul 2008
Fotografia - Sarmisegetuza 2012 - Drepturi de autor: Parmena Zirina

Lectura de vineri - DAN PURIC

 
ROST... de Dan Puric

Cand te desparti din vina ta, încerci o vreme sa te lupti cu ireversibilul, îti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti. Cand te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa întelegi ce s-a întamplat. Iei povestea de la capat, pas cu pas si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum.
 
La fel se întampla si atunci cand te desparti de tara ta. Dezamagit, înselat, manios, îndurerat. Nu ti-e usor s-o lasi. Tara si mama nu ti le alegi. Te asezi pe celalalt mal al lumii si cauti raspunsul: ce s-a întamplat cu tara mea de-am fost nevoit s-o parasesc.
 
Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.
 
Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pamantul si credinta.
 
Batranii.   Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.
 
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.
 
Pamantul.  Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile “prietene”.
 
La noi chestia asta se numeste “agricultura de subzistenta” si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca d-aia avem UE. Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!
 
Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.
 
Credinta.  O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
 
Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un “Tatal nostru” spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.
 
Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .
  Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza pana gasesc un italian batran cu care se marita. Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.
 
Suna-ti bunicii, pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti.


Nota: Text al autorului preluat integral, fara modificari.

Concert gipsy swing trupa Harald Oeler, sâmbătă 26.05.2012, la ora 20.30, în cafeneaua Festival 39

Centrul Cultural German şi Alianţa Franceză din Braşov
vă invită la concertul extraordinar gipsy swing al trupei Harald Oeler, care va avea loc în cadrul Săptămânii Cafenelelor din Braşov (20-26 mai 2012), sâmbătă 26.05.2012, la ora 20.30, în cafeneaua Festival 39, str. Republicii 62.
Harald Oeler este laureat al multor concursuri naţionale şi internaţionale de muzică, obţinând locul 3 la 3rd International Accordion Competition JAA Tokio/Japonia 2002. În calitate de prim acordeonist german, i s-a acordat în 2007 premiul al 2-lea la cel mai important concurs de acordeon din Arrasate/Spania. Este bursier al fundaţiei "Studienstiftung des deutschen Volkes" şi a Fundaţiei Yehudi Menuhin "Live Music Now". În 2008 i s-a acordat Premiul Bavarez pentru Cultură în calitate de absolvent eminent al Facultăţilor de Muzică din Bavaria. Membrii trupei sunt instrumentişti de excepţie: Harald Oeler – acordeon, Thomas Buffy – vioară, Rehan Syed – chitară, Felix Himmler – contrabas şi Stefan Degner – chitară. Vor cânta piese gipsy-swing - un gen de muzică ritmat şi plin de virtuozitate care devenise la modă în anii 1930 datorită lui Django Reinhardt, dar şi valsuri musette franţuzeşti.
Vă aşteptăm!

Articol preluat complet şi integral de la Centrul Cultural German Braşov.

Noaptea Europeană a Muzeelor - Sâmbătă, 19 mai 2012

Domniţe, cavaleri, dansuri medievale şi multe recitaluri, în „Noaptea Muzeelor“ la Braşov

Instituţiile vor avea porţile larg deschise pentru toţi vizitatorii şi au pregătit programe speciale menite să îi încânte pe cei care le trec pragul. 

Muzeul de Artă va putea fi vizitat gratuit între orele 18.00-24.00, iar cei prezenţi vor avea posibilitatea să viziteze Galeria Naţională - expoziţia permanentă a muzeului şi expoziţia temporară „Marin Sorescu, pictorul". Între orele 18.00 şi 22.00, vor avea loc demonstraţii de pictură pe sticlă, modelaj, gravură, desen şi sculptură, iar de la ora 19,00 braşovenii sunt invitaţi la spectacolul cu piesa lui Mihail Sebastian, Steaua fără nume. Artiştii plastici Bogdan şi Magda Pelmuş vor prezenta proiectul de proiecţii video & acţiune ,We are THE 00"s MADE in RO", între orele 20.00-23.00.

Muzeul „Casa Mureșenilor" Brașov şi Muzeul „Ştefan Baciu", pot fi vizitate între 18.00 şi 24.00. Aici vor avea loc demonstraţii de artă plastitică, dar şi recitaluri poezie, pian, chitară şi vioară. 

Vizitaţi gratis Castelul Bran

Cel mai vizitat obiectiv turistic din România va fi deschis vizitatorilor sâmbătă noaptea, pe 19 mai, cu ocazia evenimentului Noaptea Muzeelor. Castelul Bran îşi deschide porţile pentru toţi turiştii în intervalul orar 19.00 - 24.00. Vizitatorii sunt invitați, la fiecare 60 de minute, la Cafe Concert la Ceas de Seară, în Curtea Interioară a Castelului. Invitaţii speciali au evenimentului sunt artiştii din Cvartetul Gaudeamus.

Turiştii pot vizita 23 de camere ale castelului. Cele mai atractive piese expuse sunt costumul popular preferat al reginei Maria, una dintre coroanele regale şi un pumnal ale regelui Ferdinand, dar şi cartea de oaspeţi a reginei Maria şi a principesei Ileana.

Spectacole în cetate

Turnul Alb şi Bastionul Graft pot fi vizitate între orele 21.00 şi 04.00. Bastionul fierarilor poate fi vizitat ântre orele 21.00 şi 22.00. Evenimentul începe în Turnul Alb, când orologiul din Casa Sfatului va bate de nouă ori. Starostele breslelor va depune înscrisurile și privilegiile breslelor în lada de breaslă (Laden forttragen) ce va fi purtată pe promenada Warte până la Bastionul Fierarilor de personaje mascate specific carnavalului săsesc care o vor depune, pentru bună păstrare, până anul viitor. De laora 22.00 cavaleri și domnițe vor oferi celor ce vor intra în turn sonete, dans medieval, lecții de scrimă medievală și surprize pentru cei mici.

Program „Casa Mureşenilor"

Vizitare muzeu: 18.00-24.00
Evenimente:
18.00 - demonstrații de artă plastică cu Daniel Roșca și Diana Popescu
21.00 - concert Quantiq
22.00 - recital Sonia Hazarian, mezzosoprană Opera Brașov

Muzeul Ștefan Baciu Brașov

Vizitare muzeu: 18.00-24.00
 

Evenimente:
18.00 RECITAL DE FLAUT, Liceul de Muzică "TUDOR CIORTEA" Braşov
Diana Hondru cl. a V-a (Prof. Valentina Oancea) - D. Pop vol. I studiul Arie- prelucrare, Andre Gretry Serenada
Pielmusi Elena cls. a IV-a (Prof. Valentina Oancea) - D. Pop vol. II Studiul menuet, Anonymus Tema cu variaţiuni
Murza Fivia cl. a VIII-a (Prof. Valentina Oancea) - G. Fr. Haendel Sonata III, Andante, Bouree Menuet, E. Kohler Studii Romantice, nr.20 La Colombe, Petre Elinescu Idila

18.30 RECITAL DE VIOARĂ, Liceul de Muzică "TUDOR CIORTEA" Braşov
Cojan Denis cl.a V-a (Prof. Cecilia Pârvu) - Jacques Fereol Mazas Studiul nr. 25
Birca Daniela cl.a V-a (Prof. Cecilia Pârvu) - Jacques Fereol Mazas Studiul nr. 50

19.00 RECITAL DE CHITARĂ, Liceul de Muzică "TUDOR CIORTEA" Braşov
Lala Sebastian, cl. a XIIa (Prof. Gheorghe Petrovan) - Francisco Tarrega Hota de Concert, Augustin Barrios Mangore Julia Florida, Heitor Villa-Lobos Preludiu 4
Cristescu Helga-Leea, cl. a IIIa (Prof. Gheorghe Petrovan) - Jose Vinas Andante Sentimental, Heitor Villa-Lobos Preludiu 3
Oaneş Mircea, cl. a IXa (Prof. Gheorghe Petrovan) - I.S. Bach Preludiu, Augustin Barrios Mangore Choros de Saudade
CVARTETUL "Ariel" (Lala Sebastian, Oaneş Mircea, Lungu Beniamin, Iacob Geo) - I. Pachelbel Canon (Transpoziţie pentru 4 chitare - Prof. Gheorghe Petrovan)

19.00 RECITAL DE POEZIE, Şcoala de Arte şi Meserii "TIBERIU BREDICEANU" Braşov
Gal Alexandra şi Bighe Emanuel - (Prof. Alexandra Petrasciuc)

 

Articol preluat integral de pe: http://www.adevarul.ro/locale/brasov/brasov-Domnite-cavaleri-dansuri_medievale_si_multe_recitaluri-in_Noaptea_Muzeelor_la_Brasov_0_702529780.html

Fără asumarea răspunderii pentru eventualele necorespunderi sau modifcări ale programelor.

 

ASOCIAŢIA UMANITARĂ ALEXANDRA NANU

Eu, din păcate, nu am cunoscut-o înainte pe Alexandra. Pentru mine EA este doar din descrierea asociaţiei înfiinţate in memoriam de către părinţii şi prietenii ei. 

Eu o cunosc pe prietena ei cea mai bună, care mi-a fost o foarte apropiată colegă de facultate. 

...astfel, după o perioadă lungă de şoc şi durere, am început să cochetăm cu ideea unei asociaţii...a fost şi este foarte dureros să ne imaginăm (mai ales pentru părinţi, fiind unicul lor copil) că Alexandra nu mai este printre noi...trebuia să facem ceva să o avem mereu prezentă...şi iată-ne aici, azi, bucurându-ne că Alexandra ne-a unit din nou... - Anca.

Şi astfel, din povestea Alexandrei şi cuvintele Ancăi, am înţeles mult mai bine ideea asociaţiei: de a-i ajuta pe copiii talentaţi şi cu rezultate şcolare deosebite, dar cu situaţii materiale precare. Noi, în lumea noastră şi fără timp, nici nu realizăm câte bucurii şi şanse am putea aduce unor asemenea copii, care prin inocenţa lor şi motivaţia de cunoaştere, pe care noi ne-am pierdut-o cândva, ar putea ajunge într-o zi oameni mari. 

De aceea, vă rog ca dacă după ce citiţi povestea Alexandrei şi a minunaţilor oameni din jurul ei, care îşi doresc să ajute cum ar fi vrut şi ea, şi consideraţi că putem sprijini acest scop deosebit de nobil, vă rog să mă ajutaţi ca la rândul meu să promovez această asociaţie. Poate aveţi cunoştinţe care pot face sponsorizări sau cunoaşteţi cazuri ale unor copii deosebiţi aflaţi în situaţii nefericite. 

Faptele bune nu se vor număra niciodată pe Pământ, dar, undeva sigur se va ţine cont de ele, în sufletul nostru măcar. 

 

Articolul de mai jos este preluat integral de pe: http://www.oradesibiu.ro/stiri-ultima-ora/inedit-parintii-prietenii-unei-sibience-lanseaza-memoria-asociatia-umanitara-alexandra-nanu/

Sibianca Alexandra Nanu ar fi împlinit pe 18 mai frumoasa vârstă de 28 de ani. Din nefericire, Alexandra nu mai este printre noi din luna octombrie 2010, când a murit subit din cauza unei afecțiuni grave pe care nu o bănuia nimeni.

Alexandra Nanu a lăsat însă în urma ei multe amiciții și dragostea ei pentru cei din jur, care i-a animat pe părinții și pe prietenii ei să lanseze un  proiect inedit, prin care să-i păstreze memoria vie și în același timp să îi bucure sufletul acolo unde este.

Astfel s-a născut ambițiosul proiect numit Asociația Umanitară Alexandra Nanu – AUAN, care se va lansa pe 19 mai, la ora 12.00, la Pensiunea Apfel House în Cisnădioara.

“Sinceritatea, altruismul, seriozitatea, iubirea sunt cele mai importante trăsaturi de caracter ale celei care a fost Alexandra Nanu și pe care soarta a luat-o subit dintre noi în luna octombrie 2010, la doar 26 ani, din cauza unei afecțiuni grave nebănuită la momentul respectiv. Atât de puternic și-a pus amprenta asupra noastră, încât noi, părinții și prietenii apropiați, am dorit să facem ceea ce ea ar fi făcut cu mare dăruire. Astfel a luat ființă Asociația Umanitară Alexandra Nanu, ca  asociație non-guvernamentală, non-profit, nepartizană politic. Înființată în luna noiembrie 2011 și devenită persoană juridică română de drept privat în ianuarie 2012, funcționează în conformitate cu legislația română privind asociațiile și fundațiile” spune Dorica Nanu, mama Alexandrei și directorul executiv al AUAN, în comunicatul trimis la redacție.

Misiunea AUAN este de  a acorda  strânge fonduri pentru a acorda ajutoare materiale, financiare și consiliere tinerilor între 6 și 19 ani, care doresc și pot să-și clădească o carieră profesională, dar sunt defavorizați de situația financiară precară a familiilor din care provin. Primele sponsorizări au venit deja chiar de la firma la care Alexandra Nanu a lucrat, Wenglor Sibiu, al cărei patron, Dieter Baur, a oferit AUAN un cec de 10.000 de euro.

Membri Asociației Umanitare Alexandra Nanu

Unul dintre primele proiecte ale AUAN își propune să acorde ajutor material și financiar pe perioada unui an școlar, începând cu anul școlar 2012-2013, unui număr de 20 de tineri. Cazurile sunt selectate pe baza anchetelor sociale făcute de membrii asociației, ținând cont de două criterii,    performanța școlară,   venitul net/membru de familie să fie mai mic de 500 lei. Până în prezent s-au făcut deja 19 anchete sociale.

Asociația Umanitară Alexandra Nanu a pornit în forță și cu mult entuziasm să susțină cauze bune.

Pe pagina de internet a AUAN, www.alexandrananu.ro, puteți afla mai multe detalii despre ineditul proiect, puteți propune cazuri și deasemenea puteți face donații.

Cine a fost Alexandra Nanu (1984-2010)

Alexandra Nanu s-a născut în Cisnădie, județul Sibiu în 1984. A copilărit la Ilimbav alături de bunicii din partea mamei și Sibiu alături de părinți și bunicii din partea tatălui, înconjurând-o cu multă dragoste și atenție și insuflându-i încă de mică, dorință de a descoperi, vedea și învăța lucruri noi. Fire ambițioasă și optimistă, a reușit mereu să îi inspire pe cei din jur, să le dea încredere în în propriile forțe și să îi convingă că e mult mai ușor când faci ceva din suflet … pentru suflet.

Alexandra a urmat studiile universitare în domeniul filologiei în orașul natal, dar mereu a vrut să își depășească limitele și să își lărgească orizonturile cunoașterii. Astfel,cu ajutorul unor programe de muncă dedicate studenților, și-a îndreptat pașii spre Statele Unite ale Americii și Germania, unde s-a făcut imediat iubită, datorită spiritului ei prietenos și a naturii ei vesele. Înveștea mult în relațiile cu persoanele dragi și avea dăruirea de a-i motiva să-și continuie studiile și formarea intelectuală. Pentru Alexandra, formarea educațională a constituit mereu un factor important, ea însăși continuându-și studiile post-universitare și lărgindu-și sferă cunoașterii. A abordat un domeniu nou pentru ea, cel economic și a absolvit cu succes și aprecieri din partea profesorilor, masteratul . Impresionat fiind de rezultatul final al lucrării de licență, profesorul îndrumător i-a propus Alexandrei să înceapă doctoratul, pas ce urmă să-l facă în anul următor, dacă timpul ar fi fost de partea ei. (sursa: www.alexandrananu.ro)