Oricât aş fi încercat în această perioadă să scriu câteva rânduri de sărbători, nu aş fi putut să mă exprim cu atâta simplitate cum am reuşit acum 17 ani.
Se pare că acest text devine pentru mine o referinţă a inocenţei din lumile cu poveşti. Nu ştiu dacă ar trebui să regret sau nu modul de exprimare de atunci. Vizualizarea imaginilor descrise prin cuvinte nedezvoltate este la fel de vie ca şi cum timpul nu le-ar fi estompat. Se poate, deci, ca sufletul să nu îmbătrânească niciodată.
Sărbători fericite tuturor cititorilor mei şi nu numai. :)
Crăciun - 1995
Flori de gheaţă cerne Domnul
Dimineaţa, în Ajun.
Plini de nori e iarăşi cerul;
Ninge peste al nost' cătun.
Bradul e împodobit!
Şi noi aşteptăm să vie,
Moş Crăciun, frumos gătit,
Cu daruri să ne-mbie.
Ninge cu flori albe de
zăpadă; ninge cu sărbători, cu mese îmbelşugate, ninge cu brazi
împodobiţi şi cadouri; ninge cu feţe vesele.
Sănii
cu zurgălăi parcă zboară prin sat. Doar clopoţeii îi auzi şi-n urmă
rămâne doar aburul cailor. Şi ninge iarăşi... Pe deal vezi copii la
săniuş; pentru ei iarna înseamnă zăpadă; zăpada numai bucurii.
Şi
ninge... În Ajun toată familia-i adunată în jurul sobei şi bunica
citeşte din Cartea Crăciunului povestea unui prunc ce s-a născut în
Israel. La geam sunt flori de gheaţă şi afară ninge.
Şi-un înger dă vestea cea mare:
Că astăzi s-a născut Isus!
Şi se miră, fără de suflare,
Că tatăl e Domnul de Sus.
Într-adevăr, cu mulţi ani
în urmă, Fecioara Maria năştea un prunc: Isus. În ieslea cea săracă s-a
născut Isus, Fiul Domnului. Un înger a dat de veste tuturor şi o stea
i-a călăuzit pe cei trei păstori. Cu daruri au venit la El, L-au
preaslăvit, Lui s-au închinat. Bucuria naşterii acestui prunc e mare,
căci El a venit să ne elibereze, să ia asupra Sa tot răul. Ave Mariei că
L-a născut pe Isus Hristos, Ave Domnului căci este Fiul Lui, Ave Lui că
a adus fericire. Bunica a terminat povestea şi începe alta.
Ninge la fereastră şi în casa
mea e fericire. Mama face cozonaci, tata împodobeşte bradul şi noi îl
ajutăm. Un brad cu globuri care oglindeşte chipuri vesele, un brad cu
dulciuri care aduce bucurii.
Noi
tot în jurul sobei stăm şi bunica iar ne povesteşte, cum Moş Crăciun la
noapte va veni, pe hoceag se va strecura, de funingine se va scutura,
apoi tiptil, daruri sub brad va pune şi va pleca la alţi copii. Târziu,
prin ninsoare îl vom vedea în sania lui trasă de reni. După povestea
bunicii tata aprinde lumânări în brad. Ninge la fereastră şi-n casa mea e
fericire.
În tindă apar colindători.
Parcă-i uitasem. Cântecul bucură şi mai mult Crăciunul. Toate încep sub
zăpezi, pe cărarea magilor, pe care calcă ei, însoţindu-şi zâmbetul cu
un colind. Aşa e datina la noi în sat: să cântăm despre Isus, Maria,
despre bradul cu lumânări, despre Moş Crăciun. După ce au colindat tata
îi cinsteşte după obicei şi ei pleacă pe la alte case. Aşa e iarna la
noi în sat: bat clopotele la biserică, colindători merg pe cărări şi Moş
Crăciun cu sania lui aduce bucurie. Aşa e datina la noi în sat.
Păvază lumii - Sărbătoarea.
Că iar s-au închinat
Preasfintei-Sale, Născătoarea.
E iarnă şi clopotele bat.
Noi ne bucurăm, dar
undeva pe acest pământ, într-o casă mică, dărăpănată, nici foc în vatră
nu-i, darămite un brad cu lumânări. Totuşi Crăciunul le va aduce
zâmbetul pe buze.
Şi azi e sărbătoare
Şi toţi s-au rugat.
Ninge cu flori albe,
E Crăciun la noi în sat.
