Scriitorul căuta ...
Scriitorul căuta într-un sertar ...
Stiloul căuta ...
*
Ar fi trebuit să fie altfel... cum altfel nu-ţi spune nimeni, doar
că ar fi tebuit să fie altfel... Dar şi acesta e un fel de altfel până
la urmă. Niciun stilou nu îţi garantează că nu va zgâria suprafaţa
netedă, încrustându-i pentru o eternitate finită, patina personală. De
altfel, niciun scriitor nu are pretenţia să dăinuiască în nemurire atâta
vreme cât stiloul lui zgârie retina colii, fără cerneală.
Cândva, toate acestea contau. Acum stilourile se prefac că nu zgârie, iar suprafaţa netedă a colii se preface a tăcere.
De
ce oare? Nu era mai simplu ca stiloul să se lase învăluit în coconul
păienjenilor din sertar? Cine a ţipat după el? Coala cea netedă sau
cerneala scriitorului? Motivaţia ar fi simplă. Cineva s-a exprimat prin strigăt. Undeva,
dintr-un ungher întunecat şi mult prea prăfuit, emoţiile au vrut
neapărat să ia formă şi nu doar gând. Şi tocmai când credeai că cerneala
aceea umedă, lucioasă, plină de vână şi vers va curge în râuri
nesfârşite şi va încrusta suprafaţa netedă, timpul ţi-a pus un semn de
oprire, lăsând în urmă puncte de suspensie.
Dar emoţiile tale ţipă în continuare. Nimeni nu le
aude. Nici măcar tu, care încerci să le astupi gura cea mare cu preşul
din sufragerie. Le sufoci în pahare pline de licori transparente. Le
amesteci şi ameţeşti cu râsete zgomotoase şi zglobii, până când vei
reuşi în final să le faci să tacă. Dar ele mocnesc...nu te vor lăsa
niciodată să pui iaraşi stiloul printre păienjenii din sertar. Ţi-l vor
scoate pe birou, sau pe masa din bucătărie, sau se vor coborî până într-atat încât îţi vor aduce cea mai buna prietenă la uşă, un cadou de ziua ta...un stilou.
Dar tu nu le auzi... În continuare crezi ca e doar
imaginaţia ta....în schimb emoţiile tale nu vor obosi niciodată să îţi
amărască fiinţa până când vei deveni suficient de iritată încât vei
trânti sertarele. Vei arde toate colile. Vei rupe toate agendele. Vei şterge orice urmă a emoţiilor tale virtuale. Crezând obosită, că ai
câştigat.
Iar seara, înainte să închizi triumfătoare ochii,
ultima geană de lumină va scoate din ungherul dulapului tău de
machiaje.....aparatul de pirogravat. Stiloul!
P.S: Nu a fost niciodată simplu sau motivant să arzi. Simplă, în lipsa sa de motivaţie, este certitudinea că nu te poate inspira doar ceva anume. Motivantă, în lipsa sa de simplitate, este certitudinea că inspiraţia mocneşte din mai multe suflete, ce ştiu cumva, indefinit şi infinit, să-ţi umple colile minţii, să te strige şi să te ardă până va rămâne doar imaginaţia.
Şi astfel, se adeveri pentru cine ştie a câta oară, dreptatea Anizaimei.
