CHIAR DACĂ ... TOŢI OAMENII SUNT MURITORI

Iubesc cărţile.

Fără doar şi poate, nu pot exista fără să mă înconjor într-un fel sau altul de ele.

Chiar dacă nu le citesc întotdeauna, răsfoitul paginilor imprimate îmi oferă siguranţă, fără vreo motivaţie anume.

Chiar dacă ne învârtim haotic într-o lume, care a uitat de volumele clasice, cu file şi coperţi.

Chiar dacă oamenii câteodată nu mai sunt buni când vine vorba de cărţi.

Chiar dacă... toţi oamenii sunt muritori, într-un fel sau altul.

 *

Eu, însă, nu mi-aş fi imaginat vreodată că pot recomanda cuiva să nu citească o anume carte. Să nu... 

Dar mă repet de câte ori cineva se apropie de acest titlu, ca să-l scutesc de sentimentul de nevolnicie vinovată, ce reiese doar din câteva rânduri scrise acum mai bine de 60 de ani.

 *

Simone de Beauvoir m-a intrigat întotdeauna şi, de aceea, cum să nu vreau tocmai eu să citesc acea carte dedicată aberant de simplu „Lui Jean-Paul Sartre”.

Mulţi renunţă la astfel de poveşti de dragoste tumultoase, ca apoi să-şi dorească să simtă măcar o frântură din acele aprinderi incomparabile oferite în veşnicia de necrezut a iubirii.

Simplă era şi descrierea pe coperta cărţii Editurii Univers, Colecţia Cotidianul 71:

„O meditaţie sclipitor – pradoxală şi profundă, „Toţi oamenii sunt muritori” e romanul în care Simone de Beauvoir îşi ia toate libertăţile posibile pentru a scrie despre putere, dragoste, istorie şi nemurire. Regine, o tânără şi ambiţioasă actriţă, dornică să cucerească Parisul întâlneşte un bărbat straniu, care pretinde că a dormit 60 de ani. Fosca nu e nebun, deşi a stat la ospiciu: e nemuritor. Actriţa renunţă la carieră şi la prieteni de dragului lui, dar într-o zi nemuritorul o abandonează. Regine îl regăseşte, iar el îi spune povestea vieţii lui pentru a o convinge să se despartă. S-a născut în 1279, a condus un oraş, apoi o ţară şi un imperiu. S-a ocupat de ştiinţă, a făcut revoluţii până când, obosit de nemurirea lui, a dormit 60 de ani.”

Am început să citesc cu mare interes, parcurgând filă după filă şi ajungând la sfârşitul ei în vreo două zile jumătate. Atât a durat şi exaltarea mea. Exerciţiul literar al exprimării este admirabil, voinţa metaforei impunătoare, doar conţinutul m-a dus din exaltare într-o depresie adâncă şi inevitabilă. Mă urmăreşte încă în descrieri, deşi au trecut aproape patru ani de când i-am parcurs ultimele rânduri.

Ştiusem că istoria s-a scris cu sânge din lăcomie pentru avuţii şi renume, dar nu pentru viaţă.  Iar după ce ţi se oferă imaginea amplă a ce înseamnă să poţi trăi mai mult, mult mai mult, ţi se arată într-un mod prea dur cum câştigul nemuririi nu adusese nici măcar fericiri în braţele mai multor iubiri muritoare, ci o latenţă aferentă senilităţii.

Nemuritorul devenise ceva, care nu mai răspundea provocărilor, zâmbea amar când ceilalţi se aruncau cu pasiuni deşarte în vâltorile situaţionale, nu mai simtea atingeri aprinse, dragostea sau compasiunea sau furia aprigă.

Nemuritorul  se transformase în modest:

„În glasul ei, era o tristeţe atât de sinceră, încât n-am încercat să-i răspund nimic; am rămas pironit locului; oare cineva mai exista încă în spatele fantomei mele, cineva cu o inimă vie? Mi se părea că într-adevăr pe mine mă atinseseră aceste cuvinte; privirea ei mă străpunsese; sub deghizări, sub măşti, sub armura pe care mi-o făuriseră veacurile, mă aflam aici, eu: o fiinţă demnă de milă, care se amuza făcând răutăţi meschine; într-adevăr pe mine mă plângea, pe mine, aşa cum nu mă cunoştea, pe mine, aşa cum eram."

Nemuritorul se transformase în muritor de rând, la fel ca oricine altcineva:

„M-am îndepărtat spre uşă; nu puteam să-mi risc viaţa, nu puteam să le zâmbesc, în ochii mei nu existau niciodată lacrimi, nici flăcări în inima mea. Un om de nicăieri, fără trecut, fără viitor, fără prezent. Înaintam pas cu pas spre zarea care se dădea îndărăt cu fiecare pas; picături de apă ţâşneau, cădeau iarăşi; clipa distrugea clipa, mâinile mele erau pe vecie goale. Un străin, un mort. Ei erau oameni, trăiau. Eu nu eram de-al lor. Nu speram nimic. Am ieşit pe uşă.”

Mi se păruseră prea mult timp şi fără sens acele două zile jumătate petrecute cu ochii în carte. Cum să ajungi de la extaz în agonie fără drept de replică, doar citind?! Aberant de simplu, căci nemurirea nu este de neatins, decât atunci când moartea rămâne neînţeles de simplă.

Mi-am adus aminte de mine, în vremurile când exaltările sufleteşti încă nu-mi împărţeau oamenii în nemuritori şi muritori, ci lumea se împărţea în nebuni şi ignoranţi.

Ignoranţii, în nebunia lor, se complăceau în lucruri efemere.

Nebunii, în ignoranţa lor, căutau raţiunea de a fi.

Pe atunci, lucrurile efemere constituiau fundamentul raţiunii de a fi.

Chiar dacă... toţi oamenii erau muritori, nebuni sau ignoranţi.

Lectura de vineri - CLARISA IORDACHE

Umbra

Sunt porţile deschise la Sarmi în cetate

Şi vifor mai năpraznic se-abate tot mai tare.

Stihiile naturi sunt vis urât de noapte

În faţa lui Traian şi oastea-i "Libertate"!

Roma aşteaptă sânge şi capul cel măreţ

Să se rostogolească pe marmura cea rece.

Mândria tot loveşte, Traian iar stă semeţ

Iar dacul sfânt, nemuritor şi rece.

Văpaia se întinde şi-n scrum preface-n noapte

Şi sufletul cel Dac, un dac ce nu mai poate.

Marea de sânge, mormântul ce triumfă

Închide poarta Sarmi şi o preface-n umbră.

La răsărit, când cel biruitor dormea

Trădatul Decebal, în codrii cu umbra lui tot rătăcea.

Căta să strângă oaste acolo sus în suflet

Şi neştiind că mii de ani a răscolit în umblet...

Text preluat integral din volumul autoarei Clarisa Iordache "De sabie si neam" - Editura Crepuscul 2008
Fotografia - Sarmisegetuza 2012 - Drepturi de autor: Parmena Zirina

Lectura de vineri - DAN PURIC

 
ROST... de Dan Puric

Cand te desparti din vina ta, încerci o vreme sa te lupti cu ireversibilul, îti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti. Cand te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa întelegi ce s-a întamplat. Iei povestea de la capat, pas cu pas si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum.
 
La fel se întampla si atunci cand te desparti de tara ta. Dezamagit, înselat, manios, îndurerat. Nu ti-e usor s-o lasi. Tara si mama nu ti le alegi. Te asezi pe celalalt mal al lumii si cauti raspunsul: ce s-a întamplat cu tara mea de-am fost nevoit s-o parasesc.
 
Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.
 
Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pamantul si credinta.
 
Batranii.   Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.
 
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.
 
Pamantul.  Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile “prietene”.
 
La noi chestia asta se numeste “agricultura de subzistenta” si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca d-aia avem UE. Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!
 
Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.
 
Credinta.  O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
 
Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un “Tatal nostru” spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.
 
Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .
  Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza pana gasesc un italian batran cu care se marita. Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.
 
Suna-ti bunicii, pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti.


Nota: Text al autorului preluat integral, fara modificari.

Concert gipsy swing trupa Harald Oeler, sâmbătă 26.05.2012, la ora 20.30, în cafeneaua Festival 39

Centrul Cultural German şi Alianţa Franceză din Braşov
vă invită la concertul extraordinar gipsy swing al trupei Harald Oeler, care va avea loc în cadrul Săptămânii Cafenelelor din Braşov (20-26 mai 2012), sâmbătă 26.05.2012, la ora 20.30, în cafeneaua Festival 39, str. Republicii 62.
Harald Oeler este laureat al multor concursuri naţionale şi internaţionale de muzică, obţinând locul 3 la 3rd International Accordion Competition JAA Tokio/Japonia 2002. În calitate de prim acordeonist german, i s-a acordat în 2007 premiul al 2-lea la cel mai important concurs de acordeon din Arrasate/Spania. Este bursier al fundaţiei "Studienstiftung des deutschen Volkes" şi a Fundaţiei Yehudi Menuhin "Live Music Now". În 2008 i s-a acordat Premiul Bavarez pentru Cultură în calitate de absolvent eminent al Facultăţilor de Muzică din Bavaria. Membrii trupei sunt instrumentişti de excepţie: Harald Oeler – acordeon, Thomas Buffy – vioară, Rehan Syed – chitară, Felix Himmler – contrabas şi Stefan Degner – chitară. Vor cânta piese gipsy-swing - un gen de muzică ritmat şi plin de virtuozitate care devenise la modă în anii 1930 datorită lui Django Reinhardt, dar şi valsuri musette franţuzeşti.
Vă aşteptăm!

Articol preluat complet şi integral de la Centrul Cultural German Braşov.

Noaptea Europeană a Muzeelor - Sâmbătă, 19 mai 2012

Domniţe, cavaleri, dansuri medievale şi multe recitaluri, în „Noaptea Muzeelor“ la Braşov

Instituţiile vor avea porţile larg deschise pentru toţi vizitatorii şi au pregătit programe speciale menite să îi încânte pe cei care le trec pragul. 

Muzeul de Artă va putea fi vizitat gratuit între orele 18.00-24.00, iar cei prezenţi vor avea posibilitatea să viziteze Galeria Naţională - expoziţia permanentă a muzeului şi expoziţia temporară „Marin Sorescu, pictorul". Între orele 18.00 şi 22.00, vor avea loc demonstraţii de pictură pe sticlă, modelaj, gravură, desen şi sculptură, iar de la ora 19,00 braşovenii sunt invitaţi la spectacolul cu piesa lui Mihail Sebastian, Steaua fără nume. Artiştii plastici Bogdan şi Magda Pelmuş vor prezenta proiectul de proiecţii video & acţiune ,We are THE 00"s MADE in RO", între orele 20.00-23.00.

Muzeul „Casa Mureșenilor" Brașov şi Muzeul „Ştefan Baciu", pot fi vizitate între 18.00 şi 24.00. Aici vor avea loc demonstraţii de artă plastitică, dar şi recitaluri poezie, pian, chitară şi vioară. 

Vizitaţi gratis Castelul Bran

Cel mai vizitat obiectiv turistic din România va fi deschis vizitatorilor sâmbătă noaptea, pe 19 mai, cu ocazia evenimentului Noaptea Muzeelor. Castelul Bran îşi deschide porţile pentru toţi turiştii în intervalul orar 19.00 - 24.00. Vizitatorii sunt invitați, la fiecare 60 de minute, la Cafe Concert la Ceas de Seară, în Curtea Interioară a Castelului. Invitaţii speciali au evenimentului sunt artiştii din Cvartetul Gaudeamus.

Turiştii pot vizita 23 de camere ale castelului. Cele mai atractive piese expuse sunt costumul popular preferat al reginei Maria, una dintre coroanele regale şi un pumnal ale regelui Ferdinand, dar şi cartea de oaspeţi a reginei Maria şi a principesei Ileana.

Spectacole în cetate

Turnul Alb şi Bastionul Graft pot fi vizitate între orele 21.00 şi 04.00. Bastionul fierarilor poate fi vizitat ântre orele 21.00 şi 22.00. Evenimentul începe în Turnul Alb, când orologiul din Casa Sfatului va bate de nouă ori. Starostele breslelor va depune înscrisurile și privilegiile breslelor în lada de breaslă (Laden forttragen) ce va fi purtată pe promenada Warte până la Bastionul Fierarilor de personaje mascate specific carnavalului săsesc care o vor depune, pentru bună păstrare, până anul viitor. De laora 22.00 cavaleri și domnițe vor oferi celor ce vor intra în turn sonete, dans medieval, lecții de scrimă medievală și surprize pentru cei mici.

Program „Casa Mureşenilor"

Vizitare muzeu: 18.00-24.00
Evenimente:
18.00 - demonstrații de artă plastică cu Daniel Roșca și Diana Popescu
21.00 - concert Quantiq
22.00 - recital Sonia Hazarian, mezzosoprană Opera Brașov

Muzeul Ștefan Baciu Brașov

Vizitare muzeu: 18.00-24.00
 

Evenimente:
18.00 RECITAL DE FLAUT, Liceul de Muzică "TUDOR CIORTEA" Braşov
Diana Hondru cl. a V-a (Prof. Valentina Oancea) - D. Pop vol. I studiul Arie- prelucrare, Andre Gretry Serenada
Pielmusi Elena cls. a IV-a (Prof. Valentina Oancea) - D. Pop vol. II Studiul menuet, Anonymus Tema cu variaţiuni
Murza Fivia cl. a VIII-a (Prof. Valentina Oancea) - G. Fr. Haendel Sonata III, Andante, Bouree Menuet, E. Kohler Studii Romantice, nr.20 La Colombe, Petre Elinescu Idila

18.30 RECITAL DE VIOARĂ, Liceul de Muzică "TUDOR CIORTEA" Braşov
Cojan Denis cl.a V-a (Prof. Cecilia Pârvu) - Jacques Fereol Mazas Studiul nr. 25
Birca Daniela cl.a V-a (Prof. Cecilia Pârvu) - Jacques Fereol Mazas Studiul nr. 50

19.00 RECITAL DE CHITARĂ, Liceul de Muzică "TUDOR CIORTEA" Braşov
Lala Sebastian, cl. a XIIa (Prof. Gheorghe Petrovan) - Francisco Tarrega Hota de Concert, Augustin Barrios Mangore Julia Florida, Heitor Villa-Lobos Preludiu 4
Cristescu Helga-Leea, cl. a IIIa (Prof. Gheorghe Petrovan) - Jose Vinas Andante Sentimental, Heitor Villa-Lobos Preludiu 3
Oaneş Mircea, cl. a IXa (Prof. Gheorghe Petrovan) - I.S. Bach Preludiu, Augustin Barrios Mangore Choros de Saudade
CVARTETUL "Ariel" (Lala Sebastian, Oaneş Mircea, Lungu Beniamin, Iacob Geo) - I. Pachelbel Canon (Transpoziţie pentru 4 chitare - Prof. Gheorghe Petrovan)

19.00 RECITAL DE POEZIE, Şcoala de Arte şi Meserii "TIBERIU BREDICEANU" Braşov
Gal Alexandra şi Bighe Emanuel - (Prof. Alexandra Petrasciuc)

 

Articol preluat integral de pe: http://www.adevarul.ro/locale/brasov/brasov-Domnite-cavaleri-dansuri_medievale_si_multe_recitaluri-in_Noaptea_Muzeelor_la_Brasov_0_702529780.html

Fără asumarea răspunderii pentru eventualele necorespunderi sau modifcări ale programelor.

 

ASOCIAŢIA UMANITARĂ ALEXANDRA NANU

Eu, din păcate, nu am cunoscut-o înainte pe Alexandra. Pentru mine EA este doar din descrierea asociaţiei înfiinţate in memoriam de către părinţii şi prietenii ei. 

Eu o cunosc pe prietena ei cea mai bună, care mi-a fost o foarte apropiată colegă de facultate. 

...astfel, după o perioadă lungă de şoc şi durere, am început să cochetăm cu ideea unei asociaţii...a fost şi este foarte dureros să ne imaginăm (mai ales pentru părinţi, fiind unicul lor copil) că Alexandra nu mai este printre noi...trebuia să facem ceva să o avem mereu prezentă...şi iată-ne aici, azi, bucurându-ne că Alexandra ne-a unit din nou... - Anca.

Şi astfel, din povestea Alexandrei şi cuvintele Ancăi, am înţeles mult mai bine ideea asociaţiei: de a-i ajuta pe copiii talentaţi şi cu rezultate şcolare deosebite, dar cu situaţii materiale precare. Noi, în lumea noastră şi fără timp, nici nu realizăm câte bucurii şi şanse am putea aduce unor asemenea copii, care prin inocenţa lor şi motivaţia de cunoaştere, pe care noi ne-am pierdut-o cândva, ar putea ajunge într-o zi oameni mari. 

De aceea, vă rog ca dacă după ce citiţi povestea Alexandrei şi a minunaţilor oameni din jurul ei, care îşi doresc să ajute cum ar fi vrut şi ea, şi consideraţi că putem sprijini acest scop deosebit de nobil, vă rog să mă ajutaţi ca la rândul meu să promovez această asociaţie. Poate aveţi cunoştinţe care pot face sponsorizări sau cunoaşteţi cazuri ale unor copii deosebiţi aflaţi în situaţii nefericite. 

Faptele bune nu se vor număra niciodată pe Pământ, dar, undeva sigur se va ţine cont de ele, în sufletul nostru măcar. 

 

Articolul de mai jos este preluat integral de pe: http://www.oradesibiu.ro/stiri-ultima-ora/inedit-parintii-prietenii-unei-sibience-lanseaza-memoria-asociatia-umanitara-alexandra-nanu/

Sibianca Alexandra Nanu ar fi împlinit pe 18 mai frumoasa vârstă de 28 de ani. Din nefericire, Alexandra nu mai este printre noi din luna octombrie 2010, când a murit subit din cauza unei afecțiuni grave pe care nu o bănuia nimeni.

Alexandra Nanu a lăsat însă în urma ei multe amiciții și dragostea ei pentru cei din jur, care i-a animat pe părinții și pe prietenii ei să lanseze un  proiect inedit, prin care să-i păstreze memoria vie și în același timp să îi bucure sufletul acolo unde este.

Astfel s-a născut ambițiosul proiect numit Asociația Umanitară Alexandra Nanu – AUAN, care se va lansa pe 19 mai, la ora 12.00, la Pensiunea Apfel House în Cisnădioara.

“Sinceritatea, altruismul, seriozitatea, iubirea sunt cele mai importante trăsaturi de caracter ale celei care a fost Alexandra Nanu și pe care soarta a luat-o subit dintre noi în luna octombrie 2010, la doar 26 ani, din cauza unei afecțiuni grave nebănuită la momentul respectiv. Atât de puternic și-a pus amprenta asupra noastră, încât noi, părinții și prietenii apropiați, am dorit să facem ceea ce ea ar fi făcut cu mare dăruire. Astfel a luat ființă Asociația Umanitară Alexandra Nanu, ca  asociație non-guvernamentală, non-profit, nepartizană politic. Înființată în luna noiembrie 2011 și devenită persoană juridică română de drept privat în ianuarie 2012, funcționează în conformitate cu legislația română privind asociațiile și fundațiile” spune Dorica Nanu, mama Alexandrei și directorul executiv al AUAN, în comunicatul trimis la redacție.

Misiunea AUAN este de  a acorda  strânge fonduri pentru a acorda ajutoare materiale, financiare și consiliere tinerilor între 6 și 19 ani, care doresc și pot să-și clădească o carieră profesională, dar sunt defavorizați de situația financiară precară a familiilor din care provin. Primele sponsorizări au venit deja chiar de la firma la care Alexandra Nanu a lucrat, Wenglor Sibiu, al cărei patron, Dieter Baur, a oferit AUAN un cec de 10.000 de euro.

Membri Asociației Umanitare Alexandra Nanu

Unul dintre primele proiecte ale AUAN își propune să acorde ajutor material și financiar pe perioada unui an școlar, începând cu anul școlar 2012-2013, unui număr de 20 de tineri. Cazurile sunt selectate pe baza anchetelor sociale făcute de membrii asociației, ținând cont de două criterii,    performanța școlară,   venitul net/membru de familie să fie mai mic de 500 lei. Până în prezent s-au făcut deja 19 anchete sociale.

Asociația Umanitară Alexandra Nanu a pornit în forță și cu mult entuziasm să susțină cauze bune.

Pe pagina de internet a AUAN, www.alexandrananu.ro, puteți afla mai multe detalii despre ineditul proiect, puteți propune cazuri și deasemenea puteți face donații.

Cine a fost Alexandra Nanu (1984-2010)

Alexandra Nanu s-a născut în Cisnădie, județul Sibiu în 1984. A copilărit la Ilimbav alături de bunicii din partea mamei și Sibiu alături de părinți și bunicii din partea tatălui, înconjurând-o cu multă dragoste și atenție și insuflându-i încă de mică, dorință de a descoperi, vedea și învăța lucruri noi. Fire ambițioasă și optimistă, a reușit mereu să îi inspire pe cei din jur, să le dea încredere în în propriile forțe și să îi convingă că e mult mai ușor când faci ceva din suflet … pentru suflet.

Alexandra a urmat studiile universitare în domeniul filologiei în orașul natal, dar mereu a vrut să își depășească limitele și să își lărgească orizonturile cunoașterii. Astfel,cu ajutorul unor programe de muncă dedicate studenților, și-a îndreptat pașii spre Statele Unite ale Americii și Germania, unde s-a făcut imediat iubită, datorită spiritului ei prietenos și a naturii ei vesele. Înveștea mult în relațiile cu persoanele dragi și avea dăruirea de a-i motiva să-și continuie studiile și formarea intelectuală. Pentru Alexandra, formarea educațională a constituit mereu un factor important, ea însăși continuându-și studiile post-universitare și lărgindu-și sferă cunoașterii. A abordat un domeniu nou pentru ea, cel economic și a absolvit cu succes și aprecieri din partea profesorilor, masteratul . Impresionat fiind de rezultatul final al lucrării de licență, profesorul îndrumător i-a propus Alexandrei să înceapă doctoratul, pas ce urmă să-l facă în anul următor, dacă timpul ar fi fost de partea ei. (sursa: www.alexandrananu.ro)

Zilele Brasovului - 19 - 22 aprilie 2012

Programul evenimentelor, organizate de Primăria Braşov

JOI, 19 APRILIE 2012

Piaţa Sfatului – Târg de flori
Promenada parcului N. Titulescu – Târg de meşteşugari
Str. Diaconu Coresi – Târg ONG
Centrul Cultural Reduta
13h00 – Vernisajul expoziţiei Art Connections
10h00 – 19h00 – Expoziţia Art Connections (participă artişti din
Rishon Le Zion, Israel şi Limassol, Cipru)
Teatrul Sică Alexandrescu
19h00 – Colonelul şi păsările (de Hristo Boicev)
Regia: Alexandru Dabija

VINERI, 20 APRILIE 2012

Piaţa Sfatului – Târg de flori
Promenada parcului N. Titulescu – Târg de meşteşugari
Str. Diaconu Coresi – Târg ONG
Centrul Cultural Reduta
10h00 – 19h00 Expoziţia Art Connections (participă artişti din
Rishon Le Zion, Israel şi Limassol, Cipru)
Piaţa Sfatului – I. L. Caragiale omagiat de:
11h30 – 11h45 – Colegiul Naţional Unirea – Căldură mare
11h45 – 12h00 – Colegiul Naţional Grigore Moisil – Un pedagog de
şcoală nouă
12h15 – Asociaţia Amphiteatrrom – O noapte furtunoasă
17h30 – Concert Mandinga si Ana Lesko
Cercul Militar Braşov Filarmonica Braşov
19h00 – Concert “Musashino – Braşov 20 de ani de
prietenie”
Dirijor: DAISUKE SOGA (JAPONIA)
Solişti: pian – FUKO ISHII
vioară – DĂNUŢ MANEA
Teatrul Sică Alexandrescu
17h00 – Sectorul „S” (de Emanuel Pârvu)
Regia: Emanuel Pârvu

SÂMBĂTĂ, 21 APRILIE 2012

Piaţa Sfatului – Târg de flori
Promenada parcului N. Titulescu – Târg de meşteşugari
Str. Diaconu Coresi – Târg ONG
Centrul Cultural Reduta
10h00 – 19h00 Expoziţia Art Connections (participă artişti din
Rishon Le Zion, Israel şi Limassol, Cipru)
Piaţa Sfatului
Corul Unison Concert
12h30 – Teatrul Arlechino
13h30 – Galoşul fermecat
17h30 – Concert Alex Velea, Fly Project, Elly White
Opera Braşov
18h30 -Traviata (G. Verdi)
Dirijor: Traian Ichim
Regia: Dumitru Tăbăcaru
Teatrul Sică Alexandrescu
19h00 – Absint (de Marta Fertacz)
Regia: Claudiu Goga

DUMINICĂ, 22 APRILIE 2012

Piaţa Sfatului – Târg de flori
Promenada parcului N. Titulescu – Târg de meşteşugari
Str. Diaconu Coresi – Târg ONG
Centrul Cultural Reduta
10h00 – 19h00 – Expoziţia Art Connections (participă artişti din
Rishon Le Zion, Israel şi Limassol, Cipru)
11h00 – Parada Junilor
Traseu : Piaţa Unirii, str. Brâncoveanu, Str. G. Bariţiu, str. Mureşenilor, Bd. Eroilor, Str. Republicii,
Piaţa Sfatului, Str. Apollonia Hirscher, str. Poarta Schei, str. Prundului, Piaţa Unirii, Pietrele lui Solomon
Piaţa Sfatului
13h00 – 17h00 – Comunităţile Braşovului îşi prezintă tradiţiile:
Folclor românesc
Comunitatea elenă
Comunitatea maghiară
Comunitatea germană
Comunitatea rromă
17h00 – Spectacol folcloric

Program preluat integral de pe site-urile de promovare ale evenimentului.

Fara asumarea responsabilitati pentru eventualele modificari ale programului intreprinse de organizator!

Primăverii

Bine-ai venit, tânără frumoasă,

Tu, extaz al naturii,

Cu al tău coş de flori,

Bine-ai venit în tindă!

Of! Of! Eşti aici din nou!

Dulce şi frumoasă,

Şi ne bucurăm cu sufletul

Să te întâmpinăm.

Te mai gândeşti la fata mea?

Of, dragă, dar gândeşte-te!

Fata acolo m-a iubit,

Şi fata mă iubeşte încă!

 

Pentru fată o floare

Îţi cerşesc acum -

Eu vin şi îţi cerşesc din nou,

Şi tu? Tu chiar îmi dai?

Bine ai venit, tânără frumoasă,

Tu, extaz al naturii,

Cu al tău coş de flori,

Bine-ai venit în tindă!

 

Friedrich Schiller - 1854

Pozele acestei primăveri au fost realizate în grădina casei mele din comuna Vulcan, judeţul Braşov.  Poezia de mai sus este traducerea parţial adaptată a textului original.

Răbdarea Crinului

Avusese Crinul atâta răbdare cât nu avusesem eu probabil în multe vieţi răsfirate la un loc.

Şi se gândise Crinul să-mi dea o lecţie tocmai când îmi pierdusem orice fel de răbdare, orice fel de scop şi ţintă, orice fel de umbre, orice fel de imaginaţii.

Crinul are şi el o poveste destul de lungă. Îl cunoscusem o dată cu mutarea mea la Braşov, atunci când îi văzusem prima dată frunzele firave, răsfirate pe un pervaz prăfuit într-o încăpere rece, care urma să devină sala noastră de şedinţe. O dată cu mutarea mea venise şi vremea mutării lui, într-un ghiveci alb cu pământ proaspăt şi negru, care lăsa loc de inspiraţii. Stătuse el în frunze multă vreme, până când ne adunarăm în biroul respectiv mai multe personalităţi compatibile cu firavul Crin. Şi din minunatele lui frunze răsăriră multe, multe flori portocalii aprinse, atât de multe, parcă pentru fiecare dintre noi.

 

Evident că el crescuse atât de mult în pământul lui negru şi proaspăt încât veni vremea împărţirii. Şi astfel am primit şi eu trei frunze firave, într-un ghiveci vechi de lut, mai vechi decât mi-aş fi putut aduce aminte. 

 

A durat aproape 2 ani şi ceva, acest „ceva” fiind irelevant de mult, perioadă în care nu văzusem mai mult de cinci frunze in ghiveci. Firave, firave, precum firul de nisip pierdut în briză. Evident, că o dată cu venirea acestei ierni, când a trebuit să-l mut din balcon în locul lui de iarnă, din bibliotecă, îl ameninţasem în gând, că la primăvară îl mut la ţară.

Mi-o fi auzit el gândul sau nu... Nu ştiu. Doar că la câteva zile după această subtilă ameninţare am zărit ceva verde crud, răsărind din abur de pământ de ţară închis în ghiveci de lut. Mi se oprise respiraţia în absolută uimire şi întrebare.. oare ce să fie???

 

După şi mai multă răbdare cultivată cu greu şi în mod nefast, crescu verdeaţa într-un boboc mic, dar sublim. Nu şi-ar putea închipui nimeni starea mea din cele câteva zile până crescu bobocul. Era o inerţie cumulată din răbdările lui de peste ani, cu inspirări de verde tot mai închis până la explozia mirifică de portocaliu aprins.

 

Se desfăcu în patru flori mari, atât de mari, încât ar fi putut cuprinde toate lumile mele. Atât de răbdător îmi arătase el că răbdarea nu se dobândeşte, doar se cultivă, că trebuie să o caut exact în momentele inexistenţei ei. Răbdarea părea a fi în mine un foc, precum pasiunea. Trecătoare. Dar mă învaţă Crinul şi acum, când îmi împrăştie în sufragerie petale de portocaliu pierdut, că răbdarea se trage din pământuri negre, inspirate, că răbdarea există încă din vremuri din lut. 

 

Răbdarea aduce cu ea linişti controlate pe drumuri îndelungate şi grele, iar atunci când ea consideră îţi dăruieşte fapte nemaigândite, cum ar fi o floare de crin, portocaliu, crescută din verde aprins, atunci când niciun gând nu o mai aştepta.

 

 

Mărţişorul

Mărțișorul este un mic obiect de podoabă legat de un șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu, care apare în tradiția românilor și a unor populații învecinate. Femeile și fetele primesc mărțișoare și le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii.^[1]

Împreună cu mărțișorul se oferă adesea și flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.

Mituri ale Mărțișorului

Voinicul care a eliberat Soarele

Un mit povestește cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o și a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă și veselie, și lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura și a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer și iarăși a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii și-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă, alta roșie. Culoarea roșie simbolizează dragostea către frumos și amintește de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.^[2]

Lupta Primăverii cu Iarna

Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute și a început a da la o parte zăpada și a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat și a chemat vântul și gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a înghețat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada albă.^[3]

 

Istoric

Originile sărbătorii mărțișorului nu sunt cunoscute exact, dar prezența sa atât Români cât și la Bulgari (sub numele de Martenița) este considerată ca fiind datorată substratului comun Daco-Tracic, anterior romanizării la primii și slavizării la ultimii, deși legendele populare îi dau alte origini, care, la Bulgari, sunt legate de întemeierea primului lor hanat la Dunăre, în anul 681. Se mai consideră deasemenea că sărbătoarea mărțișorului a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci și al fertilității și vegetației. Această dualitate este remarcată în culorile mărțișorului, albul însemnând pace, iar roșu — război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea^[4].

Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul datând de acum cca. 8 000 ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb și roșu erau purtate la gât. Documentar, mărțișorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova și Bucovina mărțișorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu ață albă-roșie, și era purtat de copii în jurul gâtului^[5]. Fetele adolescente purtau și ele mărțișor la gât în primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr și să-l păstreze până la sosirea primilor cocori și înflorirea arborilor. La acel moment, fetele își scoteau mărțișorul și-l atârnau de creanga unui copac sau altul, iar moneda o dădeau pe caș^[6]. Aceste „ritualuri” asigurau un an productiv.

 

În prezent

În prezent, mărțișorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belșug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva își pune o dorință în timp ce atârnă mărțișorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României și Moldovei, pomii sunt împodobiți de mărțișoare.

În Republica Moldova, în fiecare an are loc festivalul muzical „Mărțișor”, care începe pe data de 1 martie și durează până la 10 martie.^[3] În acest an, festivalul se află la ediția a 45-a.

În unele județe ale României, mărțișorul este purtat doar primele două săptămâni. În localitățile transilvănene mărțișoarele sunt atârnate de uși, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se pot speria duhurile rele. În județul Bihor de crede că dacă oamenii se spală cu apa de ploaie căzută pe 1 martie, vor deveni mai frumoși și mai sănătoși. În Banat fetele se spală cu zăpadă pentru ca să fie iubite. În Dobrogea mărțișoarele sunt purtate până la sosirea cocorilor, apoi aruncate în aer pentru ca fericirea să fie mare și înaripată.În zona Moldovei pe 1 martie se oferă mărțișoare băieților de către fete, aceștia oferind la rândul lor fetelor mărțișoare de 8 martie (o mică diferență față de restul țării).

Sărbătoarea mărțișorului se poate întâlni în zona Balcanilor la Aromâni și Megleno-Români, precum și la Bulgari care o numesc Martenița (Мартеница), și deasemenea în Macedonia și Albania.

Articol preluat în totalitate de pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Mărţişor

DRAGOBETELE DIN 24 FEBRUARIE

Pe 24 februarie, in ziua cand Biserica Ortodoxa sarbatoreste Aflarea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, spiritualitatea populara consemneaza ziua lui Dragobete, zeu al tineretii in Panteonul autohton, patron al dragostei si al bunei dispozitii.

La noi, Dragobete era ziua cand fetele si baietii se imbracau in haine de sarbatoare si, daca timpul era frumos, porneau in grupuri prin lunci si paduri, cantand si cautand primele flori de primavara. Fetele strangeau in aceasta zi ghiocei, viorele si tamaioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le pastra pana la Sanziene, cand le aruncau in apele curgatoare. Daca, intamplator, se nimerea sa gaseasca si fragi infloriti, florile acestora erau adunate in buchete ce se puneau, mai apoi, in lautoarea fetelor, in timp ce se rosteau cuvintele:

"Floride fraga
Din luna lui Faur
La toata lumea sa fiu draga
Uraciunile sa le desparti".

In dimineata zilei de Dragobete fetele si femeile tinere strangeau zapada proaspata, o topeau si se spalau cu apa astfel obtinuta pe cap, crezand ca vor avea parul si tenul placute admiratorilor.

De obicei, tinerii, fete si baieti, se adunau mai multi la o casa, pentru a-si "face de Dragobete", fiind convinsi ca, in felul acesta, vor fi indragostiti intregul an, pana la viitorul Dragobete. Aceasta intalnire se transforma, adesea, intr-o adevarata petrecere, cu mancare si bautura. De multe ori baietii mergeau in satele vecine, chiuind si cantand peste dealuri, pentru a participa acolo la sarbatoarea Dragobetelui. Era o sarbatoare a grupurilor de tineri care ieseau din sat la padure, faceau o hora, se sarutau si se imbratisau. Avea toate trasaturile unei sarbatori premaritale, de antamare a unor relatii intre tinerii din comunitate, ce anticipau nuntile.

Uneori, fetele se acuzau unele pe altele pentru farmecele de uraciune facute impotriva adversarelor, dar de cele mai multe ori tinerii se intalneau pentru a-si face juraminte de prietenie.

Se mai credea ca in ziua de Dragobete pasarile nemigratoare se aduna in stoluri, ciripesc, isi aleg perechea si incep sa-si construiasca cuiburile, pasarile neimperecheate acum ramanand fara pui peste vara. Oamenii batrani tineau aceasta zi pentru friguri si alte boli.

Dragobetele era sarbatorit in unele locuri si la data de 1 martie, deoarece se considera ca el este fiul Dochiei si primul deschizator de primavara.

Obiceiurile de Dragobete, zi asteptata candva cu nerabdare de toti tinerii bucovineni, au fost in buna parte uitate, pastrandu-se doar in amintirea batranilor. Iar in ultimii ani, Dragobetele autohton risca sa fie dat cu desavarsire uitarii, el fiind inlocuit de acel Sfant Valentin ce nu are legatura cu spiritualitatea romaneasca.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

AŞTEPTARE

Tăcut alint privirea-ţi

Tu, soare mândru, tandru....

Ştiu că fericirea-ţi

Nu vină.

Ea e dusă

Şi între cruci uitată.

Dar tu aşteaptă,

Aşteaptă...

Când norii iar vor plânge,

Şi vânturile cântă,

Aleargă iar spre tine

Mândră, blândă, albă...

Dar...

Va fi o demult uitată,

Crudă

Fericire. 

Martie 2001