De ce Kafka?

Franz Kafka (03.07.1883 - 03.06.1924)

N-o sa-i insir biografia (o gasiti pe net). In privinta acestui scriitor dau dovada de subiectivitate maxima. Datorita lui am luat nota 10 la proba de bacalaureat (examenul de maturitate :)) la limba si literatura germana. Am ales sa-i comentez romanul "Procesul". Nu exista nicio interpretare exacta a acestui roman si oricum, in orice perioada s-ar dori acest lucru, in urma cu 100 de ani sau peste 100 de ani, sunt sigura ca societatea se va oglindi in descrierea lui Kafka.

Apoi, cand am inceput sa public traduceri, am tradus "In colonia penitenciara" (publicata in culegerea de povestiri "Ispita si cele 10 porunci" - Editura Univers) - marturisesc ca a fost o lucrare care m-a chinuit si la propriu si la figurat. Este una dintre putinele lui opere publicate antum , o parabola in care este descris un procedeu de tortura, un mecanism care inscrie pedeapsa direct pe pielea victimelor.

Dupa care, am tradus romanul "America" (Editura Univers), publicat postum. E traducerea mea de suflet. Pentru ca nu citisem cartea inainte si totul a decurs de la sine, cumva, ca si cum as fi citit in scris. Pentru personajul principal este un roman initiatic, despre care se spune ca ar fi neterminat. Din punctul meu de vedere, firul povestirii se incheie exact unde trebuie.


Franz Kafka s-a nascut in Praga, intr-o familie de evrei, limba lui materna fiind germana. Familia intreprindea activitati comerciale, dar din fericire pragmatismul acestei activitati nu s-a rasfrant si asupra lui Kafka. El spunea ca lucreaza "doar pentru a-si asigura painea". A fost agent de asigurari, functionar, secretar si isi soca deseori colegii datorita entuziasmului cu care indeplinea sarcinile. Spunea "Munca mea este amuzant si penibil de usoara, nu stiu pentru ce-mi primesc banii."
Doar ca atunci cand tatal lui l-a obligat sa preia conducerea afacerii unei rude, o fabrica de azbest, functia l-a adus la disperare pana in pragul sinuciderii. A suferit o depresie puternica, pentru ca-i fusese ingradit spiritul creativ: "Nu ma plang de munca, ci de lenea vremurilor murdare".
Conflictul intre el si tatal sau i-a marcat intreaga opera, pentru ca in niciun caz nu era un izolat social al acelor vremuri, ci devenise un izolat psihic.

Fericirea si linistea sufleteasca si-a regasit-o dupa ce s-a imbolnavit de tuberculoza (Foarte hilar este faptul unele articole de pe net sustin ca a contactat aceasta boala din cauza regimului vegetarian care includea lapte nepasteurizat(!?)... incep sa nu ma mai mir de nimic).
Pe atunci aceasta boala era incurabila. Astfel ca a renuntat la munca si s-a retras pentru a scrie. Boala, de fapt, l-a eliberat de toate ingradirile; chiar daca suferea de neajunsuri din punct de vedere material a fost perioada in care a scris cel mai mult si deosebit de inspirativ. Prin descrierile extraordinare ale torturilor lui sufletesti a reusit sa marcheze intregul stil literar al secolului 20.

Gabriel Garcia Marquez spunea: "Kafka m-a invatat ca se poate scrie si altfel". De acolo si realismul sau magic.

Dupa ce a murit, toate manuscrisele i-au revenit prietenului sau de-o viata, Max Brod. El i-a publicat o parte din opere, desi dorinta clara a lui Kafka a fost ca acestea sa fie arse. Nu i-a respectat ultima dorinta, dar nimeni nu mai analizeaza de mult acest aspect.

Prin testament, Max Brod a transmis aceste scrieri originale secretarei sale, Ilse Erster Hoffe, cu mentiunea clara ca sunt proprietatea Bibliotecii Universitatii Ebraice din Ierusalim si Bibliotecii de Stat din Tel Aviv. Dar Erster Hoffe a vandut in anul 1988 prin intermediul casei londoneze de licitatie Sotheby's manuscrisul romanului "Procesul" catre Arhiva Literaturii Germane din Marbach la pretul de 3,5 mil DM. La o incercare ulterioara a mostenitoarelor acesteia de a vinde si restul manuscriselor Arhivei Marbach, s-a ajuns la un conflict cu Statul Israel, acesta invocand ca drept de proprietate testamentul lui Max Brod. In prezent, lucrarile sunt pastrate in tezaurele bancare din Tel Aviv si Zurich.

Asta ca sa intelegeti valoarea inestimabila a scrierilor sale pentru umanitate comparativ cu valoarea materiala.

Kafka, daca ar fi scris pentru altii, ar fi fost pierdut undeva intre posteritate si interpretare.
A scris doar pentru el si acesta este motivul pentru care imi place Franz Kafka.
E ireal si totusi extraordinar de real sa fi in lumea lui.