Am fost ieri la prima expozitie de fotografie a lui Vlad, "Imagini din satul romanesc". Desi ii cunosc toate pozele, m-am surprins placut impresionata. Parca e altceva.Din punctul meu de vedere, Vlad nu este doar un simplu fotograf cu un obiectiv, ci un fotograf cu suflet. Si nu se poate sa nu-mi placa cand majoritatea pozelor lui sunt din satele maramuresene. Fotografiile sunt alb - negru, dar surprind detaliile culorilor ce trec neobservate cand esti acolo.
E imposibila oprirea schimbarii si pastrarea trecutului in locurile acestea asa cum ne place noua si tuturor care au aceeasi scara valorica precum noi. Dar, candva, undeva, cineva va admira opera lui si isi va imagina sufletul satului asa cum l-a surprins acel fotograf, Vlad Dumitrescu.
Pentru toate "Imaginile din satul romanesc" las loc de versurile lui Blaga:
"Copilo, pune-ti mainile pe genunchii mei.
Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat.
Aici orice gand e mai incet,
si inima-ti zvacneste mai rar,
ca si cum nu ti-ar bate in piept,
ci adanc in pamant undeva.
Aici se vindeca setea de mantuire
si daca ti-ai sangerat picioarele,
te asezi pe un podmol de lut.
Uite, e seara.
Sufletul satului falfaie pe langa noi,
ca un sfios miros de iarba taiata,
ca o cadere de fum din stresini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte inalte."
(Poezia "Sufletul satului" din volumul "In marea trecere" 1924)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu