Ploaie de lumină

Acolo unde ceru-şi sărută pământul,
De unde vânturile bat spre gândul vieţii,
Aştepţi tu, trecător prin roua dimineţii,
Aceeaşi ploaie de lumină.

Mai târziu, un furnicar de suflete pierdute,
Nu va simţi arsura acelui cerc de foc
Şi-atunci zadarnic vei încerca să îţi faci loc
Spre acel tainic vânt al serii.

Zadarnic cu al tău suflet de ură şi iubire,
Cu rănile-ţi deschise şi corpul fremătând
Vei încerca a înţelege cugetând,
Văzând apusul omenirii.

Dar nu-i nimic. Nu plânge... nu înceta să speri...
Aşteaptă, trecător prin roua dimineţii,
Cu rănile-ţi deschise, întins în iarba vieţii,
Aceeaşi ploaie de lumină.

Eu - martie 2000