Pui cu legume

Pe cât de banal titlul pe atât de complexă trebuie să fie dăruirea când se prepară puiul cu legume. In principiu este valabilă această regulă: mâncarea trebuie preparată cu dragoste, orice fel... Dacă se prepară cu nervi şi plictiseală, nu va avea niciodată gustul care trebuie... şi se poate transforma chiar în otravă. De aceea este obligatoriu să găsiţi bucurie în a găti şi dacă mai ziceţi şi o rugăciune, mâncarea va fi binecuvântată.

Şi să vă povestesc despre inspiraţia pe care am avut-o într-o minunată seara la începutul toamnei.
Am avut un piept întreg de pui. Acuma, de preferat este ca puiul să fi fost de la ţară. Al meu aşa a fost, crescut în liberatate de către tata. Şi în mod clar are alt gust decât cel crescut între zăbrele.

L-am aşezat cu cea mai mare tandreţe posibilă într-un vas mare de yena şi am turnat încet ulei de măsline, parcă vrând să-i alin toate durerile lumeşti. M-am prefăcut că l-am uitat pentru o bună perioadă de timp în cuptor, la vreo 175 de grade Celsius.

Între timp am curăţat cartofii. De preferat să fie cartofi nu prea mari, pentru a-i putea decupa în joacă în rotocoale aproape identice. Aşa ca la ora de lucru manual din generală.

Când carnea era aproape gata, adică acel moment perfect între pătrundere şi acoperire cu o urmă vagă de auriu, am aşezat feliile de cartofi, astfel încât să se transforme într-o pătură protectoare.

Şi până au mai binevoit pieptul de pui cu cartofii să-şi povestească întâmplările, m-am dedicat în întregime minunilor naturii:
Roşiile le culesesem în acea zi din grădină, ceapa roşie, ardeii şi gogoşarii îi cumpărasem de la poarta unei gospodării dintr-un sat de lângă Buzău cu câteva zile mai înainte, usturoiul, ţelina şi pătrunjelul verde le aveam tot din grădină.

Le-am tocat mărunt pe toate şi le-am lăsat într-un vas vreo 10 minute să-şi petreacă gustul una de la alta, am adăugat sare, piper şi vin. Vinul tot de casă, din recolta de struguri a toamnei trecute.

Şi, când chiar căpăta totul în minunatul meu vas de yena o culoare aurie, am turnat amestecul peste cartofi. Le-am mai lăsat la cuptor vreo 15 minute, pentru a se coace şi legumele. Şi apoi... am servit masa. Mă scuzaţi, întâi am facut poze, pentru a împărtăşi şi altora inspiraţia mea culinară.

Pe cât de bine arată, gustul a fost de 10 ori mai bun. Pentru că satisfacţia de a trata aceste minuni ale naturii cu aceaşi dăruire pe care o arată ele oamenilor, a contribuit în mod inevitabil la rezultatul deosebit.

Vă doresc bucurie în a pregăti puiul cu legume şi poftă foarte bună.