marți, 15 iunie 2010

Romania Nimic

Cand iti zici cateodata ca sigur nu se mai poate mai rau... va zic eu ca se poate.

Am observat inca de aseara cand se certau puterea cu opozitia la momentul alegerii noului judecator la Curtea Constitutionala. Si apoi am fost sigura astazi cand am vazut ca n-a picat guvernul. Si da, ne conduc niste parsivi. Numai cativa sunt parsivi, ca restul sunt idioti manipulati de catre cei parsivi. Acei idioti, care au mare frica de parsivi si slugaresc la acestia pentru cateva oase din contractele cu statul, o sa duca tara de rapa. Si se mareste rapa asta repede, repede... Ca imediat nu mai e nimic de furat, niciun os de ros.
Si daca stau sa privesc inainte, apoi chiar nu mai vad nimic. Nimic, nimic, nimic...
Pentru ca legea de taiere a salariilor si a pensiilor va fi promulgata de putere, contestata de opozitie la Curtea Constitutionala si... Supriza! Acolo tot oamenii puterii sunt. Si ,da Doamne, sa ma insel, sa fiu eu o idioata cand zic ca cei de la Curte o sa declare legea constitutionala.
Dar cum ziceam... nimic.
Dar asa se intampla cand parsivii si idiotii habar n-au istorie. Ca istoria de-aia a fost istorie, sa se invete din urmarile ei.
De exemplu, Gustav al III-lea al Sudiei a fost asasinat in 1792 nu de catre rezistenta franceza, cum si-ar fi dorit el pentru a trece in posterioritate ca un martir, ci de catre aristocratii suedezi. Si de ce? Pentru ca daduse niste masuri tare nepopuliste, parca ceva cu productia de bautura traditionala a Suediei (nu mai stiu exact). E... si acest mare rege, Gustav al III-lea, a supravietuit impuscaturii fatale inca cateva zile in care si-a recunoscut toate greselile din trecut. Pentru ca tocmai poporul lui l-a vrut mort. Si ceea ce s-a intamplat atunci si cainta lui au marcat istoria de dupa aceste evenimente si prezentul Suediei. Toti monarhii care au urmat si-au indrumat poporul spre responsabilitate sociala, nu au implicat tara in razboaie inutile (Suedia este marea neutra a tuturor timpurilor, pe parcursul celui de-al doilea razboi mondial au acordat evreilor statut de refugiati). Acum sunt un stat unde monarhia este doar reprezentativa si nu se implica in treburile politice. Nici nu are de ce, pentru ca cei care conduc de fapt tara au fost prezenti la orele de istorie.

Si poate n-ar trebui sa va port atat de parte in tarile nordice si sa va dau un exemplu din ograda noastra. La inceputul marii eri industriale tara noastra era condusa de mosieri si industrialisti. Adica de cei care mostenisera bogatii de pe urma pamanturilor si afacerilor familiilor sau care se imbogatisera punand bazele acestor afaceri. Da, da, de niste afaceristi. Doar ca cea mai de vaza conditie de a ajunge la carma tarii era sa fi deja bogat, nu sa te imbogatesti. Adica aveai bani, primeai functie. nu aveai bani, erai om de rand. Si parca as fi vrut sa traiesc pe vremea acestor domni, tocmai pentru ca se stia clar diferenta. Esti om de rand, trebuie sa muncesti si doar putini din si mai putini ajung mai sus. Sau esti bogat, poti participa la conducerea unei tari, dar trebuie sa dai dovada de raspundere sociala. Si acesti domni chiar au dat: au construit teatre, biserici, si-au transformat casele in muzee, domeniile in ogoare care produceau. Si erau atat de respectati. Pentru ca in marea lor bogatie materiala simteau nevoia de bogatie sufleteasca si aceastea si-o identificau cu bunstarea poporului roman.

Si daca mai gasiti voi in zilele astea vreo identificare a politicianului roman cu bunastarea sau mai bine-zis nevoiele statului roman, eu ii fac lobby. Dar doar sa-mi spuneti ca eu nu mai vad nimic.

Sa va dau un alt exemplu, dar de data aceasta din prezent: in Israel toti adolescentii care doreau sa mearga la concert la Rihanna trebuiau sa presteze cateva ore de munca in folosul comunitatii. Adica cei din administratie n-au asteptat sa vina nepotul nu-stiu-cui, sa semneze un contract la misto, fara licitatie ca sa faca nu-stiu-ce lucrari. Au motivat adolescentii. Si cred ca rezultatul a fost unul in mod clar mai bun decat cel al marilor firmei de nepotisti cu contracte de sute de mii de Euro pentru vopsitul unui gard.

Dupa cum spuneam, eu nu mai vad Nimic. Caci nu-i pot numi decat Nimic pe cei, pe care i-ati votat sa va reprezinte in Parlament, care acum ori tremura de frica in opozitie si nu au mai mult curaj de a face ceva, sau tremura de frica la putere ca-si pierd veniturile. Nu salariile... veniturile alea din banii tarii.... banii tarii care se duc oriunde in alta parte, numai in bunastarea tarii nu.

Nimic raspundere sociala.

Si mare dreptate avea Albert Einstein, desi nu prea a avut el de a face cu politica, cand a spus "Doar o viata traita pentru altii, merita traita!"

Deci dupa cum spuneam la conducerea tarii noastre este nimic. Si nimic va ramane din noi daca continuam.



Un comentariu:

  1. Afirmatie interesanta:"Traiesc de 25 de ani in Suedia si la intrebarea mea de ce sunt sensibili, atunci cand e vorba ca emigrantii sa ocupe posturi in marile firme suedeze, ei au raspuns transat: Si-au tradat tara de unde stim ca nu ne tradeaza si pe noi?"

    RăspundețiȘtergere