Din seria: tara, mandra tara, pacat ca ai locuitori....
De 1 Mai ne-am incheiat concediul cu o mica excursie la Muntele Rosu. Apoi scurta rau a fost excursia pana acolo: am ajuns, am facut poze si am plecat...
In primul rand, pe drumul dinspre Sacele spre Cheia, cand iti arata indicatorul dreapta spre Muntele Rosu, nu e deloc prilej de bucurie. Sunt doar 3 km.. de drum off-road de off-road. Adica iti trebuie curaj nebun sa mergi pe acolo. Noroc ca noi il cam avem.
Cand am ajuns am simtit cel mai ciudat sentiment de mandrie fata de peisaj si rusine fata de cei prezenti.
Stiti ca se spune: romanii isi cam merita soarta... Si asa e..
In viziunea mea, te duci la munte pentru aer, liniste, peisaj...
Noi am gasit masini langa masini, gunoaie, manele si gratare langa gratare... Urat de tot...
Si cum sa nu fi dezamagit; abia am gasit niste unghiuri libere sa ne facem poze cu muntele.
Restul imaginilor vorbesc de la sine:
Am plecat, multumiti macar ca am vazut Muntele Rosu. Am trecut de Cheia si ne-am oprit in singurul locusor liber de gratar pe care l-am mai gasit. Deoarece nu prea era bine pentru copii sa zburde pe o pajiste plina de gunoaie (de la pungi de plastic pana la doze de bere goale se gasea tot ce vroiai si ce nu vroiai), am considerat de cuviinta sa le strangem. A durat 5 minute cred, dar sunt sigura ca toti cei care faceau gratar pe marginea apei se uitau la noi si ne desconsiderau.
Dupa cum spuneam: ne meritam soarta cu varf si indesat, pentru ca habar n-avem ce bogatii detinem de fapt. Urat...
Si totusi:
Si totusi:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu