"Cu aceste cuvinte a savarsit Isus zdroaba de toata noaptea a unor pescari, intorcandu-o intru o asa bucurie, incat printr-insa au cunoscut ca Isus e Dumnezeu, Stapanul marilor si al vietilor dintr-insa.
Oricine dintre noi poate ca s-ar multumi cu atata; cu bucuria ca Dumnezeu i-a ajutat la necaz, cu recunostinta pentru un moment.
Simon pescarul a mai facut ceva: si-a simtit toata nevrednicia sa de om in preajma lui Dumnezeu si, neputand scapa de simtamantul nevredniciei a spus o vorba, care poate fi si potrivita si nepotrivita:
"Doamne, iesi de la mine, ca om pacatos sunt!"
Domnul, nu numai ca nu l-a ascultat sa se duca de la el, dar l-a chemat la Sine, printre primii ucenici. L-a chemat din marea pestilor, unde n-a avut necaz decat o noapte, in marea societatii omenesti: apostol, pescar de oameni, unde "necazurile Evangheliei" tin toata viata.
[...]
Ce invataminte putem desprinde noi din cuvantul lui Isus: "manati mai adanc"?
Ca in toata stradania noastra buna, sa manam mai adanc. Necazul, piedicile sau incercarile sunt puse ca sa le trecem, iar nu ca sa ne oprim sau sa ne intoarcem pagubasi.
Incercarile de tot felul sunt binecuvantate de Dumnezeu si trimise oamenilor, cu rostul ca din prilejul lor sa ne intalnim cu El, caci de la El primim puterea neobisnuita, care intoarce necazul in bucurie.
Ca intotdeauna, ori de cate ori ne intalnim cu Dumnezeu in necazuri, toate sunt chemari de-a-I fi mai aproape, de-a-I fi ucenici, de a nu tacea binefacerile Sale catre noi. - Ca mare trebuinta au oamenii, confratii nostri, de marturia noastra, precum ca in incercari e mai aproape Dumnezeu de noi si noi de El.
Sa manam deci mai adanc rosturile vietii acesteia si ale tuturor incercarilor ei, ca sfarsitul lor e moartea pacatului si intalnirea nedespartita de Dumnezeu.
Ca fara gasirea lui Dumnezeu in incercarile vietii, viata noastra ar fi o noapte de zdroaba zadarnica, mai zadarnica decat odinioara cea a lui Simon pescarul.
Nu pricepem viata fara Dumnezeu. Dar Il pricepem pe Dumnezeu din necazurile vietii - bune toate - si din ele propoveduim pe Dumnezeu.
Si propoveduiti-L si voi!"
Parintele Arsenie Boca, din "Cuvinte Vii" - 5 septembrie 1948
Oricine dintre noi poate ca s-ar multumi cu atata; cu bucuria ca Dumnezeu i-a ajutat la necaz, cu recunostinta pentru un moment.
Simon pescarul a mai facut ceva: si-a simtit toata nevrednicia sa de om in preajma lui Dumnezeu si, neputand scapa de simtamantul nevredniciei a spus o vorba, care poate fi si potrivita si nepotrivita:
"Doamne, iesi de la mine, ca om pacatos sunt!"
Domnul, nu numai ca nu l-a ascultat sa se duca de la el, dar l-a chemat la Sine, printre primii ucenici. L-a chemat din marea pestilor, unde n-a avut necaz decat o noapte, in marea societatii omenesti: apostol, pescar de oameni, unde "necazurile Evangheliei" tin toata viata.
[...]
Ce invataminte putem desprinde noi din cuvantul lui Isus: "manati mai adanc"?
Ca in toata stradania noastra buna, sa manam mai adanc. Necazul, piedicile sau incercarile sunt puse ca sa le trecem, iar nu ca sa ne oprim sau sa ne intoarcem pagubasi.
Incercarile de tot felul sunt binecuvantate de Dumnezeu si trimise oamenilor, cu rostul ca din prilejul lor sa ne intalnim cu El, caci de la El primim puterea neobisnuita, care intoarce necazul in bucurie.
Ca intotdeauna, ori de cate ori ne intalnim cu Dumnezeu in necazuri, toate sunt chemari de-a-I fi mai aproape, de-a-I fi ucenici, de a nu tacea binefacerile Sale catre noi. - Ca mare trebuinta au oamenii, confratii nostri, de marturia noastra, precum ca in incercari e mai aproape Dumnezeu de noi si noi de El.
Sa manam deci mai adanc rosturile vietii acesteia si ale tuturor incercarilor ei, ca sfarsitul lor e moartea pacatului si intalnirea nedespartita de Dumnezeu.
Ca fara gasirea lui Dumnezeu in incercarile vietii, viata noastra ar fi o noapte de zdroaba zadarnica, mai zadarnica decat odinioara cea a lui Simon pescarul.
Nu pricepem viata fara Dumnezeu. Dar Il pricepem pe Dumnezeu din necazurile vietii - bune toate - si din ele propoveduim pe Dumnezeu.
Si propoveduiti-L si voi!"
Parintele Arsenie Boca, din "Cuvinte Vii" - 5 septembrie 1948
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu