Hunedoara - Orasul contrastelor

Doua, lele trei surcele, imi luasei maica margele....
Ce sa fac io iar cu ele???
Sa imi faci mai bre palat...
chit ca suntem in ..... :)
Uite toata lumea are,
Si io vreau, ia 'colo'n vale...
Sa vad tara din picioare....
Saididi si tararara
Ce frumoasa-i tara meaaaaaaa, maaaaaaaaaai....

Faina cladirea din imagine, nu-i asa? Dar ce zice-ti de urmatoarele?

Dupa ce te miri te simplitatea minunatiilor de pe drumul dintre Hateg si Hunedoara, ajungi in orasul huniazilor. E usor de recunoscut, ca intrarea in oras se face prin cartierul romilor. Chiar ramai cu gura cascata. Pozele le-am facut din masina, repede, repede... sa nu fim cumva mustruluiti de conationalii nostri, ca facem poze gratis :) :).

Apoi e si mai frumos. Niste stradute inguste si niste indicatoare abia vizibile catre castel. Noroc ca oamenii aceia de demult s-au gandit ei ca trebuie sa fie un edificiu impunator si astfel aproape de oriunde din oras se vede castelul.

La castel am ajuns intr-o sambata dupa-amiaza plina de agitatie. Se filma. Spre rusinea mea, nu m-am interesat ce film. Dar era plin de decoruri, de domnite si crai, majoritatea figuranti straini. Reflectoare. In curtea castelului cativa actori locali jucau o mica sceneta pentru cei cativa vizitatori mai tineri. Restul auziseram la intrare "Ne scuzati, se filmeaza", "Ne scuzati ca nu se poate vizita tot castelul datorita restaurarii".

Ehei, castelul huniazilor, construit de capete mari ai istoriei, a rezistat atata amar de vreme in masivitatea lui impunatoarea si s-a trezit nu stiu care minister sa restaureze.
Acuma nu zic ca n-ar fi avut nevoie de o mica aranjare: restaurare in interior, transformarea incaperilor in ceea ce erau o data, de la sala mare a consiliului pana la inchisoare si sala de tortura. Da' cu zidurile ce au avut??? Adica au rezistat zidurile sute de ani si acuma s-a dat hotarare de guvern ca nu mai rezista??? Si s-au gandit sa restaureze dupa capu' lor, ca sigur nu restaureaza dupa cum era o data. Trebuie sa se justifice si materialele cumparate cine stie cu cati bani... Priviti poza de mai jos, in special coltul de zid din dreapta. Asa-i ca pare ca n-are ce cauta acolo restaurarea? Mai erau si niste modele pe zid, care chiar nu stim daca fusesera vreodata acolo sau nu... Dar eu cred ca le-au facut restauratorii... sa se vada ce talentati sunt.

Dar in esenta lui castelul e frumos. E atat de frumos, incat iti vine sa te gandesti ca poate nu-i meritam minunatia. In asa o imbinare ciudata a locurilor - oras cu oameni zilnici, furnale comuniste si istorie magnifica - iti pare ca nu esti nicaieri si esti peste tot. Si da, e frumos. Dar, ca de obicei in ultimii ani, romanii fac ce au invatat cel mai bine: isi bat joc.


Noi am fost totusi fericiti. Am mai apucat sa vedem ceva din originalitate. Si ce daca in fundal se vad urmele comunismului? Si asta e o istorie, pe care nu o putem renega, dar nici nu putem sa o uitam. E si ea a noastra. Si cand pleci din Hunedoara pe drumul spre Sibiu chiar te apuca plansul. Sunt hectare cred de cladiri in paragina, care au fost combinate si fabrici. Si nu ma gandeam deloc ce urat arata, ci doar ma intrebam oare cum aratau in prosperitatea lor, cati oameni lucrau acolo.. asa cum erau vremurile acelea. Acum langa ruine stau parca pedepsite blocuri cu 4 etaje pline de someri. Si cum sa nu-ti vina sa plangi?!

Dar cum ziceam, am apucat sa vad. Si sigur povestesc si altora... Pentru ca multe nu mai sunt, dar atata timp cat exista un povestitor, povestea ramane si parca nu se pierd de tot minunatiile care au fost date poporului roman.